Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Capitolul 15
Căsătoria lui Isaac
Capitol bazat pe textele din Geneza 24.
Avraam ajunsese acum înaintat în vârstă și se aștepta să moară curând;
mai rămăsese totuși să facă ceva pentru a asigura împlinirea făgăduinței
făcute urmașilor săi. Isaac era cel rânduit în mod providențial să-i urmeze ca
păstrător al Legii lui Dumnezeu și părinte al poporului ales, dar el era încă
necăsătorit. Locuitorii Canaanului erau dedați la idolatrie, iar Dumnezeu
interzisese legăturile de căsătorie dintre poporul Său și ei, bine știind că
astfel de căsătorii vor duce la apostazie. Patriarhul se temea de efectele
stricăcioase ce îl înconjurau pe fiul său. Credința puternică a lui Avraam în
Dumnezeu și supunerea față de voința Sa se reflectau în caracterul lui Isaac;
dar sentimentele tânărului erau puternice, fiind înclinat spre duioșie și
îngăduință. Dacă s-ar fi unit cu cineva care nu se temea de Dumnezeu, atunci
ar fi fost în primejdie de a sacrifica principiul de dragul armoniei, al păcii. În
mintea lui Avraam, alegerea unei soții pentru fiul său era o problemă de mare
însemnătate; el era nerăbdător să-l vadă căsătorit cu cineva care să nu-l
înstrăineze de Dumnezeu.
În vremurile vechi, înțelegerile de căsătorie erau, în mod general,
făcute de către părinți și acesta era obiceiul și printre aceia care se închinau
lui Dumnezeu. Nimănui nu i se cerea să se căsătorească cu cineva pe care
nu-l putea iubi; dar în dăruirea sentimentelor lor, tinerii erau călăuziți de
judecata și experiența părinților lor temători de Dumnezeu. S-ar fi considerat
o dezonoare pentru părinți, și chiar o crimă, dacă s-ar fi urmat o cale contrară
acesteia.
170