Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

jertfa de mulțumire, întreaga familie se aduna după obiceiul tradițional la o
serbare solemnă, dar voioasă. Cu acest prilej, Elcana dădea mamei copiilor
lui câte o parte pentru ea și pentru fiecare fiu și fiică; iar ca semn al prețuirii
lui, Anei îi dădea o parte îndoită, ca să-i arate că iubirea lui față de ea era
aceeași ca și când ar fi avut un fiu. Arsă de gelozie, a doua soție cerea atunci,
ca una care era privilegiată de Dumnezeu, să-i dea ei întâietate și râdea de
Ana din cauză că nu avea copii, socotind că acesta e un semn că Dumnezeu
nu are plăcere de ea. Lucrul acesta se repeta de la an la an, până când Ana nu
a mai putut să sufere. Nemaiputând să-și ascundă durerea, ea a început să
plângă în hohote și a plecat de la masă. În zadar căută soțul ei să o mângâie.
„Ana, pentru ce plângi și nu mănânci? Pentru ce ți-e întristată inima?” zicea
el. „Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?” (1 Samuel 1,
8.)
Ana nu a rostit nici o mustrare. Ea a lăsat asupra Domnului povara pe
care nu o putea împărți cu nici un prieten de pe pământ. Se rugă stăruitor ca
El să îndepărteze de la ea ocara și să-i acorde darul scump de a avea un fiu
pe care să-l îngrijească și să-l crească pentru El. Ea făcu și un vot solemn, că
îl va consacra chiar de la naștere pe fiul ei lui Dumnezeu, dacă i se va asculta
cererea. Ana se apropiase de intrarea cortului întrunirii și, în amărăciunea
sufletului ei, „se ruga și plângea”. Totuși, în tăcere ea comunica cu
Dumnezeu fără a rosti vreun cuvânt. În timpurile acelea rele, rareori se vedea
o astfel de rugăciune. Petrecerile nesfinte și chiar bețiile nu erau ceva
neobișnuit, chiar la sfintele sărbători; și, când a văzut-o pe Ana, marele preot
Eli și-a închipuit că era beată de vin. Crezând că i se cuvine să-i dea o
mustrare binemeritată, strigă la ea cu asprime: „Până când vei fi beată? Du-te
de te trezește!”
Îndurerată și înspăimântată, Ana îi răspunse cuviincios: „Nu, domnul
meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei și n-am băut nici vin, nici
băutură amețitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. Să nu iei pe
roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere și supărare
620