Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

seminții. Acum, când copiii săi așteptau să primească ultima sa
binecuvântare, Spiritul Inspirației a venit asupra sa și înaintea lui se
desfășura, într-o viziune profetică, viitorul urmașilor săi. Unul după altul au
fost amintite numele fiilor săi, a fost descris caracterul fiecăruia dintre ei, iar
istoria viitoare a seminției a fost înfățișată pe scurt:
„Ruben, tu, întâiul meu născut, Puterea mea și pârga tăriei mele, Întâiul
în vrednicie, și întâiul în putere” (Versetul 3.)
Astfel a zugrăvit tatăl ceea ce ar fi trebuit să fie poziția lui Ruben, fiul
său întâi născut; dar păcatul său dureros de neplăcut de la Migdal-Eder l-a
făcut nevrednic de binecuvântarea dreptului de întâi născut. și Iacov
continuă:
„Năvalnic ca apele, Tu nu vei mai avea întâietate” (Versetul 4.)
Preoția a fost partea ce a fost dată lui Levi, împărăția și făgăduința
mesianică, lui Iuda și o dublă parte din moștenire, lui Iosif. Seminția lui
Ruben nu s-a ridicat niciodată la o poziție mai înaltă în Israel, ea nu a fost
așa de numeroasă ca aceea a lui Iuda sau Dan și a fost cea dintâi care a fost
dusă în captivitate.
Imediat după Ruben, ca vârstă, veneau Simeon și Levi. Ei fuseseră
uniți în cruzimea lor față de sihemiți și ei fuseseră, de asemenea, cei mai
vinovați în vinderea lui Iosif. Cu privire la ei, Iacov a declarat:
„Îi voi împărți în Iacov, și-i voi risipi în Israel” (Versetul 7.)
Cu prilejul numărătorii din Israel, chiar înainte de intrarea în Canaan,
Simeon era seminția cea mai puțin numeroasă. Moise, în binecuvântarea lui
de pe urmă, nu a făcut nici o referire la Simeon. În planul așezării în Canaan,
242