Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

devotament față de Dumnezeu trebuie să impună însemnătatea serviciului
divin și nevoia de a subordona interesele noastre egoiste și lumești față de
cele spirituale și veșnice. Noi suferim o mare pagubă dacă neglijăm
privilegiul de a ne întâlni, a ne încuraja și întări unii pe alții în servirea lui
Dumnezeu. Adevărurile Cuvântului Său își pierd în inima noastră importanța
și puterea lor. Inima noastră nu mai este trezită și luminată, iar noi regresăm
în cele spirituale. În legăturile creștine unii cu alții, noi pierdem mult prin
lipsa noastră de simpatie. Acela care stă departe de alții nu-și îndeplinește
datoria încredințată lui de Dumnezeu. Noi suntem copiii aceluiași Tată și, în
ce privește fericirea, suntem dependenți unii de alții. Cerințele lui Dumnezeu
și ale omenirii ni se adresează. Cultivarea capacităților sociabile din ființa
noastră ne unește strâns cu frații noștri și ne aduce fericire în străduințele
noastre de a-i face pe alții fericiți.
Sărbătoarea corturilor nu era numai o sărbătoare de amintire, ci era și
preînchipuitoare. Nu numai că arăta în trecut, la trecerea prin pustie, dar, ca
sărbătoare a strângerii recoltei, preînchipuia și adunarea roadelor pământului
și îndrepta privirea către ziua cea mare a recoltei sfârșitului, când Domnul
secerișului îi va trimite pe secerătorii Săi pentru a strânge în snopi neghina,
ca să fie arsă, și pentru a aduna grâul în grânarul Său. Atunci vor pieri toți
nelegiuiții. „Vor fi ca și când n-ar fi fost niciodată”. (Obadia 16.) Toate
glasurile, din tot universul se vor uni pentru a-L preamări cu veselie pe
Dumnezeu. Apocalipsul zice: „Și pe toate făpturile care sunt în cer, pe
pământ, pe mare și tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: «A
Celui ce șAde pe scaunul de domnie și a Mielului să fie lauda, cinstea, slava
și stăpânirea în vecii vecilor!»” (Apocalipsa 5, 13.)
Poporul Israel Îl lăuda pe Dumnezeu cu prilejul Sărbătorii corturilor,
gândindu-se la îndurarea Lui, dovedită în eliberarea lor din Egipt și la
duioasa purtare de grijă în timpul peregrinajului lor prin pustie. Se mai
bucurau și în siguranța iertării și primirii lor prin serviciul Zilei ispășirii care
tocmai se sfârșise. Dar, când vor fi adunați în loc sigur în Canaanul ceresc,
589