Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Capitolul 46
Binecuvântările și blestemele
Capitol bazat pe textele din Iosua 8.
După executarea sentinței împotriva lui Acan, Iosua a primit porunca
de a-i pregăti pentru luptă pe toți războinicii și de a porni încă o dată
împotriva cetății Ai. Puterea lui Dumnezeu a fost cu poporul Său și curând
au ajuns în stăpânirea cetății.
Operațiile militare au fost întrerupte pentru ca întregul Israel să se
consacre unui serviciu divin solemn. Poporul era nerăbdător să se stabilească
în Canaan; încă nu aveau case, nici pământ pentru familiile lor, iar pentru a
le obține trebuia să îi izgonească pe canaaniți; dar lucrul acesta însemnat
trebuia încă amânat, atenția lor fiind atrasă spre o datorie mult mai înaltă.
Înainte de a lua în stăpânire moștenirea, trebuia să-și înnoiască
legământul de credincioșie față de Dumnezeu. În ultimele instrucțiuni date
de Moise, se repetase de două ori porunca de a aduna semințiile la Sihem, pe
munții Ebal și Garizim, pentru a recunoaște cu solemnitate Legea lui
Dumnezeu. Ca urmare a acestei porunci au părăsit tabăra de la Ghilgal nu
numai bărbații, ci și „femeile, copiii și străinii care mergeau în mijlocul lor”
(Iosua 8, 30-35) și au trecut prin țara vrăjmașilor lor, prin valea Sihem,
aproape de centrul țării. Cu toate că erau înconjurați de inamici încă
neizgoniți, se aflau totuși în siguranță sub adăpostul lui Dumnezeu, atât timp
cât Îi erau credincioși. Ca și pe timpul lui Iacov, „groaza lui Dumnezeu s-a
răspândit peste cetățile care îi înconjurau” (Geneza 35, 5) și evreii au rămas
nevătămați.
540