Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Capitolul 61
Lepădarea lui Saul
Capitol bazat pe textele din 1 Samuel 15.
Saul nu trecuse cu bine încercarea credinței și dezonorase serviciul
divin în grelele împrejurări de la Ghilgal. El nu mai putea să-și îndrepte
greșelile, dar Domnul dorea să-i mai ofere o ocazie pentru a învăța lecția
încrederii necondiționate în Cuvântul Său și în ascultarea de poruncile Sale.
Când a fost mustrat de profet la Ghilgal, Saul nu vedea nimic rău în
purtarea sa. Credea, mai degrabă, că fusese tratat nedrept și a căutat să-și
îndreptățească purtarea, aducând scuze pentru faptele sale. De atunci, nu s-a
mai întâlnit cu profetul. Samuel îl iubea pe Saul ca pe propriul său copil, iar
Saul, cu temperamentul său cutezător și impulsiv, îl venera pe profet; dar nu
primea mustrarea lui Samuel și, de aceea, căuta să fugă cât mai mult din
calea lui.
Dar Domnul l-a trimis pe solul Său la Saul cu o altă solie. Împăratul ar
mai fi putut să dovedească prin ascultare credincioșia sa față de Dumnezeu și
să arate că e vrednic să stea în fruntea lui Israel. Samuel a venit la împărat și
i-a adus cuvântul Domnului. Pentru ca împăratul să-și dea seama de
importanța ascultării de poruncă, Samuel i-a spus lămurit că vorbește din
însărcinarea dumnezeiască, prin aceeași autoritate care-l chemase pe Saul la
domnie. Profetul zise: „Așa vorbește Domnul oștirilor: «Mi-aduc aminte de
ce a făcut Amalec lui Israel, când i-a astupat drumul la ieșirea lui din Egipt.
Du-te acum, bate pe Amalec, și nimicește cu desăvârșire tot ce-i al lui, să nui
cruți și să omori bărbații și femeile, copiii și pruncii, cămilele și măgarii,
boii și oile». Amaleciții fuseseră primii care s-au împotrivit israeliților în
685