Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

După ce a fost obținut consimțământul familiei, Rebeca însăși a fost
întrebată dacă vrea să meargă la o depărtare așa de mare față de casa tatălui
său și să se căsătorească cu fiul lui Avraam. Ea a crezut, din cele ce s-au
petrecut, că Dumnezeu a ales-o ca să fie soția lui Isaac și a răspuns: „Da,
vreau”.
Slujitorul, anticipând bucuria stăpânului său pentru faptul că misiunea
lui a izbutit, era nerăbdător să plece; și a doua zi dis de dimineață au și pornit
la drum spre casă. Avraam locuia la Beer-Șeba, iar Isaac, care avea grijă de
turme în ținutul învecinat, se întorsese la cortul tatălui său ca să aștepte
sosirea solului trimis în Haran. „Într-o seară, când Isaac ieșise să cugete în
taină pe câmp, a ridicat ochii și s-a uitat, și iată că veneau niște cămile.
Rebeca a ridicat și ea ochii, a văzut pe Isaac și s-a dat jos de pe cămilă. Și a
zis robului: «Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?»
Robul a răspuns: «Este stăpânul meu!» Atunci ea și-a luat mahrama și s-a
acoperit. Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara, a luat pe Rebeca,
ea a fost nevasta lui, și el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru
pierderea mamei sale”. (Geneza 24, 63-67.)
Avraam observase urmările căsătoriilor între cei ce se temeau de
Dumnezeu și cei ce nu se temeau de El, din zilele lui Cain și până în zilele
sale. Consecințele propriei sale căsătorii cu Agar, cum și legăturile de
căsătorie ale lui Ismael și Lot îi stăteau înainte. Lipsa credinței din partea lui
Avraam și a Sarei a avut ca rezultat nașterea lui Ismael, amestecul seminței
celor neprihăniți cu cei netemători de Dumnezeu. Influența tatălui asupra
fiului a fost zădărnicită de către rudeniile idolatre ale mamei, cum și prin
legăturile lui Ismael cu nevestele lui păgâne. Gelozia lui Agar și a nevestelor
pe care ea le-a ales pentru Ismael a înconjurat familia sa cu o barieră pe care
în zadar s-a străduit Avraam s-o înfrângă.
173