Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

din pricina voastră, a spus el, și nu m-a ascultat”. (Deuteronom 3, 26.)
De fiecare dată când venea câte o împrejurare mai grea sau treceau
printr-o încercare, izraeliții erau gata să-l învinovățească pe Moise că i-a scos
din Egipt, ca și când Dumnezeu n-ar fi avut nimic de a face cu această
problemă. În tot timpul călătoriilor lor, atunci când se plângeau de greutățile
drumului și cârteau împotriva conducătorilor lor, Moise le spunea:
„Nemulțumirile voastre se îndreaptă împotriva lui Dumnezeu. Nu eu, ci El v-
a eliberat”. Dar cuvintele pripite rostite în fața stâncii, „vom putea noi oare
să vă scoatem apă?”, erau de fapt o recunoaștere a acuzațiilor lor, întărindu-i
astfel în necredință și îndreptățindu-le cârtirile. Domnul voia să îndepărteze
pentru totdeauna gândul acesta din mintea lor, neîngăduindu-i lui Moise să
intre în țara făgăduită. În aceasta aveau dovada de netăgăduit că nu Moise era
conducătorul lor, ci Îngerul cel puternic, despre care Domnul a spus: „Iată,
Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum și să te ducă la
locul pe care l-am pregătit. Fii cu ochii în patru înaintea Lui și ascultă glasul
Lui ... căci Numele Meu este în El”. (Exod 23, 20-21.)
„Domnul S-a mâniat și pe mine, din pricina voastră” (Deuteronom 1,
37), a spus Moise. Ochii tuturor copiilor lui Israel erau ațintiți asupra lui
Moise și păcatul său a aruncat un blam asupra lui Dumnezeu, care îl alesese
drept conducător al poporului Său. Păcatul lui era cunoscut de întreaga
adunare; dacă Dumnezeu l-ar fi trecut cu vederea, s-ar fi lăsat impresia că
necredința și nerăbdarea, în situații de mari provocări, pot fi scuzate la cei ce
sunt în poziții de răspundere. Dar, când s-a făcut cunoscut că datorită unui
singur păcat Moise și Aaron nu aveau să intre în Canaan, poporul a știut că
Dumnezeu nu caută la fața omului și că, în mod sigur, îl va pedepsi pe cel
vinovat.
Istoria poporului Israel trebuia să fie scrisă pentru a fi de învățătură și
avertizare generațiilor viitoare. Oamenii din toate vremurile ce aveau să vină
trebuia să-L vadă pe Dumnezeul cerurilor ca pe un conducător nepărtinitor
451