Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

cerului -- totul a fost mistuit. Fumul vâlvătăii se înălța asemenea fumului
unui cuptor uriaș. Și minunata vale a Sidimului a ajuns un pustiu, un loc ce
nu mai avea să fie vreodată rezidit sau locuit -- o mărturie pentru toate
generațiile cu privire la certitudinea judecăților lui Dumnezeu asupra
nelegiuirii.
Flăcările care au consumat cetățile din câmpie își trimit lumina ca o
avertizare până în zilele noastre. Ni se dă astfel teribila și solemna lecție că și
atunci când mila lui Dumnezeu îl suportă mult timp pe păcătos, există totuși
o limită în a păcătui, dincolo de care oamenii nu pot trece. Când s-a ajuns la
această limită, îmbierile harului se retrag și începe aplicarea pedepselor.
Răscumpărătorul omenirii declară că sunt păcate și mai mari decât
acelea pentru care au fost nimicite Sodoma și Gomora. Aceia care aud
invitația Evangheliei ce cheamă pe păcătoși la pocăință și nu iau seama la ea
sunt mult mai vinovați înaintea lui Dumnezeu decât au fost locuitorii din
valea Sidim. Și mult mai mare este păcatul acelora care mărturisesc că Îl
cunosc pe Dumnezeu și păzesc poruncile Lui și care totuși tăgăduiesc pe
Hristos în caracterul și viața lor zilnică. În lumina avertizărilor
Mântuitorului, soarta Sodomei este o mustrare solemnă nu numai pentru
aceia care sunt vinovați de păcate fățișe, ci și pentru aceia care iau în mod
ușuratic lumina și privilegiile date de Cer.
Martorul Credincios spune bisericii din Efes: „Ce am împotriva ta este
că ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ți dar aminte de unde ai căzut; pocăieștete
și întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel voi veni la tine și-ți voi lua
sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești”. (Apocalipsa 2, 4-5.) Mântuitorul
așteaptă un răspuns la chemările iubirii și iertării Sale, cu o bunătate mult
mai gingașă decât aceea care mișcă inima unui părinte pământesc, pentru a
ierta un fiu rătăcit și suferind. El strigă după cei rătăciți: „Întoarceți-vă la
Mine, și Mă voi întoarce și Eu la voi”. (Maleahi 3, 7.) Dar, dacă cel greșit
refuză cu încăpățânare să asculte de glasul ce-l cheamă cu iubire milostivă și
162