Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

venim la El în neputința noastră, pentru a fi mântuiți.
Mulți izraeliți nu vedeau nici un ajutor în mijlocul rânduit pentru ei de
Dumnezeu. Morții și muribunzii zăceau de jur împrejurul lor și știau că fără
ajutor ceresc pieirea este sigură; dar ei au continuat să se plângă de rănile,
durerile și moartea lor sigură, până li s-a dus puterea și ochii li s-au înțepenit,
în timp ce ar fi putut să fie vindecați într-o clipă. Dacă suntem conștienți de
trebuințele noastre, nu trebuie să irosim puterile, plângându-ne de ele. Dacă
ne dăm seama de starea noastră deznădăjduită fără Domnul Hristos, nu
trebuie să cedăm descurajării, ci să ne încredem în meritele unui Mântuitor
răstignit și înviat. Privește și trăiește! Domnul Isus și-a dat cuvântul. El îi va
mântui pe toți câți vin la El. Chiar dacă milioane de suflete care au nevoie să
fie vindecate vor respinge mila Sa, nici unul dintre cei care se încred în
meritele Sale nu va fi lăsat să piară.
Mulți nu vor să-L primească pe Domnul Hristos până nu li se lămurește
toată taina planului de mântuire. Ei refuză privirea prin credință, deși văd că
mii privesc și simt eficacitatea privirii la crucea Domnului Hristos. Mulți
rătăcesc prin labirintul filosofiei, pentru a căuta temeiuri și dovezi pe care
niciodată nu le vor afla, în timp ce leapădă dovezile pe care Dumnezeu a
avut plăcerea să le dea. Ei refuză să trăiască în lumina Soarelui neprihănirii
până nu li se lămurește de ce luminează. Toți aceia care stăruiesc pe calea
aceasta nu vor ajunge niciodată la cunoștința adevărului. Dumnezeu nu va da
niciodată la o parte orice motiv de îndoială. El dă dovezi îndestulătoare pe
care să ne putem sprijini credința, și, dacă nu le primim pe acestea, sufletul
rămâne în întuneric. Dacă aceia care erau mușcați de șerpi ar fi stat să se
îndoiască și să pună întrebări înainte de a consimți să privească, ar fi pierit.
Este datoria noastră ca mai întâi să privim și numai după aceea privirea
credinței ne va da viață.
466