Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

adevărului, să ajungă de ocară și batjocură printre cei nelegiuiți! „Să nu fie
ceartă între mine și tine”, a spus Avraam, „căci suntem frați”, nu numai prin
legături naturale de rudenie, ci și ca închinători ai viului Dumnezeu. Copiii
lui Dumnezeu de pe întreaga față a pământului sunt o singură familie și
același duh al iubirii și al împăcării ar trebui să-i stăpânească. „Iubiți-vă unii
pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia”
(Romani 12, 10), aceasta este învățătura Mântuitorului. Cultivarea unui
comportament totdeauna la fel de plin de curtenie, cultivarea bunăvoinței de
a face altora ceea ce am dori ca ei să ne facă nouă, ar reduce la jumătate
suferințele vieții. Spiritul de înălțare de sine este spiritul lui Satana; dar inima
în care este cultivată iubirea lui Hristos va avea acea dragoste care nu caută
la ale sale. În acest fel se va da ascultare îndemnului divin: „Fiecare din voi
să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora”. (Filipeni 2,4.)
Deși Lot datora prosperitatea sa legăturii pe care o avea cu Avraam, el
n-a dat pe față nici un fel de recunoștință față de binefăcătorul său. Bunacuviință
ar fi cerut ca el să-l lase pe Avraam să aleagă, dar, în loc să facă
astfel, în mod egoist el s-a străduit să tragă toate foloasele de partea sa. El
„și-a ridicat ochii și a văzut că toată câmpia Iordanului era bine udată în
întregime ... până la Țoar, era ca o grădină a Domnului, ca țara Egiptului”.
(Geneza 13, 10.) Regiunea cea mai fertilă din toată Palestina era valea
Iordanului, amintind celor ce o stăpâneau de Paradisul pierdut, egalând
frumusețea și rodnicia câmpiilor bogate ale Nilului, pe care ei nu de mult le
părăsiseră. Erau acolo, de asemenea, cetăți bogate și frumoase, promițând un
negoț rentabil în târgurile lor aglomerate. Amăgit de perspectiva unui câștig
lumesc, Lot a trecut cu vederea relele morale și spirituale ce aveau să-l
întâmpine acolo. Locuitorii câmpiilor erau „afară din cale de păcătoși
împotriva Domnului”; dar el sau nu cunoștea lucrul acesta, sau, știindu-l, îi
dădea puțină importanță. El „și-a ales toată câmpia Iordanului” și „și-a întins
corturile până la Sodoma”. (Geneza 13, 11-12.) Cât de puțin a prevăzut el
urmările groaznice ale alegerii lui egoiste!
127