Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

nu asculte de El. Ei aveau să se bucure de comuniunea cu Dumnezeu și cu
sfinții îngeri; dar mai înainte ca să li se acorde viața veșnică, credincioșia lor
trebuia să fie pusă la probă. Chiar de la începutul existenței omului a fost
pusă o interdicție asupra dorinței de satisfacere a poftei, această fatală
pasiune care a stat la temelia căderii lui Satana. Pomul cunoștinței, care se
afla alături de pomul vieții în mijlocul grădinii, avea să fie un mijloc de
testare a ascultării, credinței și iubirii primilor noștri părinți. În timp ce li s-a
permis să mănânce după plăcere din toți ceilalți pomi, din acest pom erau
opriți să guste, sub amenințarea pedepsei cu moartea. De asemenea, ei aveau
să fie supuși ispitirilor lui Satana; dar, dacă aveau să treacă cu bine proba, în
final ei aveau să fie așezați în afara puterii lui, bucurându-se veșnic de harul
lui Dumnezeu.
Dumnezeu l-a așezat pe om sub lege, ca o condiție indispensabilă a
existenței sale. El era un supus al guvernării divine și nu poate exista
guvernare fără lege. Dumnezeu putea să-l creeze pe om fără posibilitatea de
a călca Legea Sa; El ar fi putut opri mâna lui Adam de a atinge fructul oprit;
dar în cazul acesta omul n-ar mai fi fost un agent moral liber, ci un simplu
automat. Fără libertatea de a alege, ascultarea sa nu avea să fie voluntară, ci
forțată. În situația aceasta nu putea avea loc nici o dezvoltare a caracterului.
O astfel de situație ar fi fost contrară planului lui Dumnezeu de a proceda cu
locuitorii celorlalte lumi. Ar fi fost nedemn pentru om, ca ființă inteligentă,
și acest lucru ar fi întărit acuzația lui Satana, potrivit căreia conducerea lui
Dumnezeu este arbitrară.
Dumnezeu l-a făcut pe om neprihănit; El i-a dat trăsături nobile de
caracter, fără nici un fel de tendințe spre rău, spre păcat. El l-a înzestrat cu o
deosebită putere intelectuală și i-a prezentat cele mai puternice apeluri
posibile pentru a fi credincios legământului său de supunere. Ascultarea,
desăvârșită și continuă, era condiția fericirii veșnice. În această condiție, el
avea să aibă acces la pomul vieții.
31