Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Capitolul 21
Iosif și frații săi
Capitol bazat pe textele din Geneza 41, 54-56; 42 până la 50.
Chiar de la începutul anilor de belșug, au început pregătirile pentru
foametea ce se apropia. Sub supravegherea lui Iosif, au fost înălțate depozite
imense, în principalele locuri din toată țara Egiptului, și au fost făcute ample
aranjamente pentru punerea la adăpost a surplusului de cereale din recoltele
așteptate. Aceleași măsuri s-au aplicat în tot timpul celor șapte ani de belșug,
până când cantitatea de grâu depozitată nu mai putea fi socotită.
Acum, au început să vină cei șapte ani de secetă, după cum prevestise
Iosif. „În toate țările era foamete; dar în toată țara Egiptului era pâine. Când a
flămânzit, în sfârșit, toată țara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea
pâine. Faraon a spus tuturor egiptenilor: «Duceți-vă la Iosif și faceți ce vă va
spune el». Foametea bântuia în toată țara. Iosif a deschis toate locurile cu
provizii și a vândut grâu egiptenilor”. (Geneza 41, 54-56.)
Foametea s-a extins și în țara Canaanului și a fost simțită în mod
deosebit în acea parte a țării unde locuia Iacov. Auzind de rezervele
abundente făcute de împăratul Egiptului, zece dintre fiii lui Iacov au plecat
într-acolo ca să cumpere grâu. La sosirea lor, au fost îndreptați spre
reprezentantul împăratului și, împreună cu alte persoane care voiau să
cumpere grâu, au venit să se prezinte înaintea cârmuitorului țării. și ei „s-au
aruncat cu fața la pământ înaintea lui”. (Geneza 42, 6.) „Iosif a cunoscut pe
frații săi, dar ei nu l-au cunoscut”. (Geneza 42, 8.) Numele său evreiesc
fusese schimbat cu unul ce i-a fost dat de către împărat și nu mai era nici o
asemănare între primul ministru al Egiptului și tânărul pe care îl vânduseră
228