Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

făcut pace cu ei și a încheiat un legământ prin care trebuia să-i lase cu viață
și căpeteniile adunării le-au jurat lucrul acesta”. Așa s-a încheiat acest
legământ. După trei zile, s-a descoperit adevărul. „Au aflat că erau vecini cu
ei și că locuiau în mijlocul lor”. Gabaoniții, știind că era cu neputință să li se
împotrivească evreilor, s-au folosit de vicleșug pentru a-și salva viața.
Mare a fost consternarea israeliților când au aflat înșelăciunea la care
au fost supuși, iar neplăcerea lor a sporit și mai mult când, la trei zile de
mers, au dat de cetățile gabaoniților, aproape în mijlocul țării. „Toată
adunarea a cârtit împotriva căpeteniilor”, dar acestea din urmă s-au temut să
calce legământul, cu toate că fusese câștigat prin înșelăciune, pentru că „le
juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel”. „Și copii lui Israel nu i-au
omorât.” Gabaoniții s-au îndatorat să lepede idolatria și să I se închine lui
Iehova, iar păstrarea vieții lor nu era o violare a poruncii lui Dumnezeu de a-i
nimici pe canaaniții idolatri. Prin urmare, prin jurământul lor, evreii nu se
învoiseră să comită păcat. Și, cu toate că fusese câștigat prin înșelăciune,
jurământul nu trebuia să fie desconsiderat. Îndatorirea pentru care cineva s-a
legat prin cuvântul său trebuie să fie considerată sfântă, dacă aceasta nu-l
obligă să comită o faptă rea. Nici o chibzuință cu privire la foloase,
răzbunare sau privilegii personale nu poate să tulbure în vreun fel statornicia
unei făgăduințe sau a unui jurământ. „Buzele mincinoase sunt urâte
Domnului”. „Când va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va
ridica până la locul Lui cel sfânt? Cel ce nu-și ia vorba înapoi, dacă face un
jurământ în paguba lui”. (Proverbe 12, 22; Psalmii 24, 3; 15, 4.)
Gabaoniților li s-a îngăduit să trăiască, dar au fost dați ca robi
sanctuarului, făcând diferite munci în tabără. „Iosua le-a făcut așa cum
hotărâse ... din ziua aceea i-a pus să taie lemne și să scoată apă pentru
adunare și pentru altarul Domnului.” Plini de recunoștință, ei au primit
condițiile acestea, înțelegând că au greșit și că trebuia să fie bucuroși că-și
răscumpărau viața cu orice condiție. „Iată-ne în mâinile tale; fă cu noi ce vei
crede că este bine și drept să faci” -- i-au spus ei lui Iosua. Sute de ani,
546