Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

puterea și capacitatea creierului și mușchilor, care sunt capitalul celor săraci.
Mari binecuvântări i-au fost făgăduite lui Israel, cu condiția ascultării
de poruncile Domnului. „Vă voi trimite ploi la vreme”, a spus El, „pământul
își va da roadele și pomii de pe câmp își vor da roadele. Abia veți treiera
grâul și veți începe culesul viei și culesul viei va ține până la semănătură,
veți avea grâu din belșug, veți mânca și vă veți sătura și veți locui fără frică
în țara voastră. Voi da pace în țară și nimeni nu vă va tulbura somnul; voi
face să piară din țară fiarele sălbatice ... voi umbla în mijlocul vostru; Eu voi
fi Dumnezeul vostru și voi veți fi poporul Meu.... Dar dacă nu Mă ascultați și
nu împliniți toate aceste porunci, așa încât ... să rupeți legământul Meu ...
sămânța voastră o veți semăna în zadar, căci o vor mânca vrăjmașii voștri.
Îmi voi întoarce fața împotriva voastră și veți fi bătuți și veți fugi dinaintea
vrăjmașilor voștri; cei ce vă urăsc vă vor subjuga și veți fugi fără să fiți
urmăriți chiar”. (Leviticul 26, 4-17.)
Sunt mulți aceia care susțin cu multă însuflețire ca toți oamenii să aibă
o parte egală din binecuvântările temporare ale lui Dumnezeu. Dar nu acesta
a fost planul Creatorului. Diversitatea împrejurărilor exterioare este unul din
mijloacele prin care Dumnezeu pune caracterul la încercare și caută să-l
dezvolte. Cu toate acestea, El vrea ca aceia care au bunuri pământești să se
considere numai administratori ai bunurilor Sale, cărora li s-au încredințat
mijloace care să fie folosite spre binele celor suferinzi și nevoiași. Domnul
Hristos a spus că îi vom avea pe săraci totdeauna cu noi și El Își unește
interesele cu cele ale poporului Său în suferință. Inima Răscumpărătorului
nostru simte milă față de cei mai săraci și mai nenorociți dintre copiii Săi
pământești. El i-a așezat printre noi pentru a trezi în inima noastră dragostea
pe care o simte El față de cei suferinzi și oprimați. El ne spune că noi suntem
reprezentanții Săi pe pământ. Mila și bunătatea dovedite față de ei sunt
primite de Domnul Hristos ca fiind dovedite față de El. Un fapt de sălbăticie
și de neglijență față de ei este socotit ca și cum ar fi săvârșit față de El.
582