Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

lui de păstor.
David creștea în bunăvoință înaintea Domnului și a oamenilor. I se
dăduseră învățături cu privire la căile lui Dumnezeu și acum își pusese pe
inimă să împlinească voia lui Dumnezeu pe deplin. Avea noi subiecte la care
să mediteze. Fusese la curtea împăratului și văzuse răspunderile demnității
imperiale, descoperise câteva dintre ispitele care cuprinseseră inima lui Saul
și pătrunsese în câteva dintre tainele caracterului și purtării primului împărat
al lui Israel. El a văzut că mărirea demnității imperiale era întunecată de un
nor de griji și a recunoscut că familia lui Saul, în viața sa particulară, era
departe de a fi fericită. Toate acestea făceau ca, în mintea celui care fusese
uns ca viitor împărat peste Israel, să se ridice gânduri tulburi. Dar, când se
pierdea în meditație adâncă și era chinuit de închipuiri tulburătoare, punea
mâna pe harpă și făcea ca melodiile ei plăcute să-i înalțe gândurile la Autorul
a tot ce este bun, iar norii întunecoși care păreau să acopere viitorul se
împrăștiau.
Dumnezeu îl învățase pe David lecții de credință. După cum fusese
educat Moise pentru lucrarea sa, tot astfel l-a pregătit Domnul și pe fiul lui
Isai pentru a deveni conducătorul poporului Său ales. Prin lucrarea de
priveghere asupra turmei, el a ajuns să înțeleagă grija pe care Marele Păstor o
are pentru oile pășunii Sale. Colinele singuratice și prăpăstiile sălbatice pe
unde pribegea David cu oile sale erau ascunzători ale animalelor de pradă.
Nu rareori, din desișurile Iordanului venea leul sau ursul din ascunzătorile lui
de pe dealuri, furios de foame, gata ca să atace turmele. După obiceiurile de
atunci, David nu era înarmat decât cu praștia și cu toiagul de păstor; cu toate
acestea, de timpuriu a dat dovadă de putere și curaj în apărarea bunurilor
încredințate lui. În descrierea de mai târziu a acestor întâmplări, el zicea:
„Când un leu sau un urs venea să ia o oaie din turmă, alergam după el, îl
loveam și-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam
de falcă, îl loveam și-l omoram”. (1 Samuel 17, 34.35.) Experiența în
lucrurile acestea a pus la încercare inima lui David și a dezvoltat în el curaj,
703