Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

amărâți atunci când îi vedeau pe copiii lor cum zilnic erau martori ai
urâciunilor săvârșite de păgâni și chiar se închinau înaintea zeilor lor falși. În
amărăciunea lor, ei au strigat către Domnul pentru eliberarea de sub jugul
egiptean, pentru ca să fie eliberați de influența stricăcioasă a idolatriei. Ei nu
și-au ascuns credința, ci au făcut cunoscut egiptenilor că obiectul închinării
lor era Creatorul cerului și al pământului, singurul Dumnezeu viu și adevărat.
Ei le-au prezentat dovezile existenței și puterii Sale, de la creațiune și până în
zilele lui Iacov. Egiptenii au avut astfel prilejul să cunoască religia evreilor;
dar, deoarece considerau ca ceva înjositor să fie învățați de către sclavii lor,
ei au încercat să-i ademenească pe adoratorii lui Dumnezeu, făgăduindu-le
răsplătiri sau, când nu izbuteau aceasta, încercau cu amenințări și un
comportament plin de cruzime.
Bătrânii lui Israel s-au străduit să susțină credința în scădere a fraților
lor, repetându-le făgăduințele făcute părinților lor, cum și cuvintele profetice
ale lui Iosif înainte de moartea sa, care prevesteau eliberarea lor din Egipt.
Unii ascultau și credeau. Alții, privind la stările de lucruri din jurul lor,
refuzau să mai nădăjduiască. Egiptenii, fiind informați de cele ce se vorbeau
printre sclavi, își băteau joc de speranțele lor și tăgăduiau în mod batjocoritor
puterea Dumnezeului lor. Ei arătau spre situația lor, de popor de sclavi, și
ziceau în mod disprețuitor: „Dacă Dumnezeul vostru este drept și milostiv și
are o putere mai mare decât zeii Egiptului, atunci de ce nu face din voi un
popor liber?” Ei le atrăgeau atenția asupra situației lor. Ei se închinau la
zeități numite de izraeliți zei falși și, cu toate acestea, erau un popor bogat și
puternic. Ei declarau că zeii lor i-au binecuvântat cu prosperitate, dându-le ca
robi pe izraeliți, și se făleau cu puterea lor de a-i chinui și nimici pe cei ce se
închinau Domnului. Faraon însuși se fălea, spunând că Dumnezeul evreilor
nu-i poate elibera din mâna lui.
Cuvinte de felul acesta au nimicit speranțele multor izraeliți. Li se
părea că situația era în mare măsură așa cum o înfățișau egiptenii. Era
adevărat că ei erau sclavi și că trebuia să îndure tot ce le impuneau să facă
269