Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

să stăruie în necredință și fărădelege, el nu avea nici un motiv să se plângă de
faptul că Dumnezeu l-a lepădat.
Dar în loc să-și recunoască păcatul, Cain a continuat să se plângă de
nedreptatea lui Dumnezeu și să nutrească gelozie și ură față de Abel. Plin de
mânie, el i-a adus reproșuri fratelui său și a căutat să-l atragă într-o ceartă cu
privire la felul în care Se poartă Dumnezeu cu ei. Cu umilință, dar fără teamă
și hotărât, Abel a apărat dreptatea și bunătatea lui Dumnezeu. El i-a arătat lui
Cain greșeala și a căutat să-l convingă de faptul că răul era în el. El l-a
îndreptat spre mila lui Dumnezeu, manifestată în cruțarea vieții părinților lor,
când ar fi putut să-i pedepsească cu o moarte instantanee, și a mai adăugat că
Dumnezeu îi iubea, căci altfel n-ar fi dat pe Fiul Său, sfânt și nevinovat, ca să
sufere pedeapsa pe care ei și-o atrăseseră. Toate acestea n-au făcut decât să
aprindă și mai tare mânia lui Cain. Rațiunea și conștiința îi spuneau că Abel
avea dreptate; dar era furios pentru faptul că acela care ar fi trebuit să asculte
de sfatul lui își putea îngădui să fie de altă părere și că nu putea câștiga nici o
simpatie în răzvrătirea lui. În furia mâniei lui, îl omorî pe fratele său.
Cain l-a urât și l-a ucis pe fratele său nu pentru că Abel săvârșise vreo
faptă rea, ci „pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau
neprihănite”. (1 Ioan 3, 12.) La fel, în toate veacurile, cei răi i-au urât pe cei
care erau mai buni ca ei. Viața de ascultare și de credință neșovăielnică a lui
Abel era o continuă mustrare pentru Cain. „Oricine face răul, urăște lumina
și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele”. (Ioan 3, 20.) Cu cât este
mai strălucitoare lumina cerească, reflectată de caracterul servilor credincioși
ai lui Dumnezeu, cu atât mai clar se văd păcatele celor netemători de
Dumnezeu și cu atât mai hotărâte vor fi străduințele lor de a-i nimici pe aceia
care le tulbură pacea.
Uciderea lui Abel a fost primul exemplu de vrăjmășia despre care
Dumnezeu spusese că va exista între șarpe și sămânța femeii -- între Satana
și supușii săi și Hristos și urmașii Lui. Prin păcatul omului, Satana a câștigat
63