Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Cu toate acestea, inima lui faraon s-a împietrit și mai mult. Dumnezeu
i-a trimis acum o solie, declarând: „De data aceasta, am să trimit toate urgiile
Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului
tău, ca să știi că nimeni nu este ca Mine pe tot pământul.... Dar te-am lăsat să
rămâi în picioare ca să vezi puterea Mea, și Numele Meu să fie vestit în tot
pământul”. (Exod 9, 14-16.) Nu trebuie să înțelegem că Dumnezeu i-a dat
viață pentru scopul acesta, dar providența Sa a îndrumat astfel evenimentele,
încât el să fie adus la tron chiar în timpul rânduit pentru eliberarea lui Israel.
Deși acest tiran îngâmfat nu mai era vrednic de mila lui Dumnezeu din cauza
nelegiuirilor sale, cu toate acestea, viața sa fusese păstrată pentru ca, prin
încăpățânarea sa, Domnul să-și poată manifesta minunile Sale în țara
Egiptului. Îndrumarea evenimentelor aparține providenței lui Dumnezeu. El
ar fi putut să așeze pe tron un împărat mult mai milostiv, care n-ar fi
îndrăznit să se opună manifestărilor puternice ale puterii divine. Dar, în cazul
acesta, nu s-ar fi realizat planul Domnului. Poporului Său i s-a îngăduit să
guste din cruzimea nimicitoare a egiptenilor, pentru ca să nu mai poată fi
înșelat cu privire la influența degradantă a idolatriei. În felul cum S-a purtat
cu faraon, Domnul și-a manifestat ura față de idolatrie și hotărârea de a
pedepsi cruzimea și apăsarea.
Cu privire la faraon, Dumnezeu a declarat: „Eu îi voi împietri inima, și
nu va lăsa pe popor să plece”. (Exod 4, 21.) Nu a fost folosită nici o putere
supranaturală pentru a împietri inima lui faraon. Dumnezeu i-a dat lui faraon
dovada cea mai izbitoare a puterii divine, dar monarhul a refuzat cu
încăpățânare să dea ascultare luminii. Fiecare desfășurare a puterii infinite pe
care o respingea de el îl făcea și mai hotărât în răzvrătirea lui. Sămânța
revoltei, pe care a semănat-o atunci când a respins cea dintâi minune, și-a
adus roadele. Stăruind să meargă pe propria sa cale, trecând de la o treaptă a
încăpățânării la alta, inima i s-a împietrit tot mai mult, până când a trebuit să
vadă chipurile reci, moarte, ale primilor născuți.
Dumnezeu le vorbește oamenilor prin slujitorii Săi, dându-le sfaturi și
277