Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Moise cunoștea foarte bine perversitatea și orbirea acelora care se aflau
sub conducerea lui; el știa dificultățile cu care trebuia să fie confruntat. Dar
el învățase că, pentru a o scoate la capăt cu poporul, trebuia să fie ajutat de
Dumnezeu. A cerut o mai clară descoperire a voinței lui Dumnezeu, cum și
asigurarea prezenței Sale: „Iată, Tu îmi zici: «Du pe poporul acesta!» și numi
arăți pe cine vei trimite cu mine. Însă, Tu ai zis: «Eu te cunosc pe nume și
ai căpătat trecere înaintea Mea». Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta,
arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaște, și voi avea trecere înaintea Ta. și
gândește-Te că neamul acesta este poporul Tău”. (Exod 33, 12.13.)
Răspunsul a fost: „Voi merge Eu Însumi cu tine și îți voi da odihnă”.
Dar Moise nu era satisfăcut. Asupra sufletului său apăsa un simțământ al
rezultatelor teribile în cazul în care Dumnezeu l-ar lăsa pe Israel pradă
împietririi și nepocăinței. El nu putea să sufere ca interesele sale să fie
despărțite de acelea ale fraților săi și s-a rugat ca favoarea lui Dumnezeu să
poată fi redată poporului Său și ca semnele prezenței Sale să continue să
călăuzească peregrinările lor: „Dacă nu mergi Tu Însuți cu noi, nu ne lăsa să
plecăm de aici. Cum se va ști că am căpătat trecere înaintea Ta, eu și poporul
Tău? Oare nu când vei merge Tu cu noi și când prin aceasta vom fi deosebiți,
eu și poporul Tău, de toate popoarele de pe fața pământului?” (Exod 33,
15.16.)
Și Domnul a zis: „Voi face și ceea ce-Mi ceri acum, căci ai căpătat
trecere înaintea Mea și te cunosc pe nume”. Dar profetul n-a încetat ruga.
Fiecare rugăciune înălțată căpătase răspuns, dar el înseta după o dovadă mai
puternică a bunăvoinței lui Dumnezeu. El adresează acum o cerere pe care
nici o ființă omenească n-o făcuse vreodată până atunci. „Arată-mi slava
Ta!”
Domnul nu l-a mustrat pentru cererea sa îndrăzneață; dar au fost rostite
344