Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Capitolul 53
Cei dintâi judecători
Capitol bazat pe textele din Judecători 6 până la 8; 10.
După ce s-au așezat în Canaan, semințiile n-au mai făcut nici un efort
stăruitor pentru a desăvârși cucerirea țării. Mulțumite cu ținuturile cucerite
până atunci, zelul lor a scăzut în scurtă vreme, iar războiul a încetat. „Când
Israel a fost destul de tare, a supus pe canaaniți la un bir, dar nu i-au izgonit”.
(Judecători 1, 28.)
Din partea Sa, Domnul împlinise cu credincioșie făgăduințele date lui
Israel; Iosua sfărâmase puterea canaaniților și împărțise semințiilor țara. Mai
departe, n-aveau altceva de făcut decât să ducă până la sfârșit lucrarea și să-i
alunge cu desăvârșire pe locuitorii țării, punându-și încrederea în sprijinul lui
Dumnezeu. Dar, fiindcă au făcut legământ cu canaaniții, au călcat direct
porunca lui Dumnezeu și, în felul acesta, nu au mai îndeplinit condiția pe
temeiul căreia El le făgăduise să le dea în stăpânire Canaanul.
Avertizarea de a se feri de idolatrie a fost chiar între cele dintâi
îndrumări date de Dumnezeu la Sinai. Îndată după proclamarea Legii, li s-au
trimis prin Moise următoarele solii cu privire la națiunile Canaanului: „Să nu
te închini înaintea dumnezeilor lor și să nu le slujești; să nu te iei după
popoarele acestea în purtarea lor, ci să le nimicești cu desăvârșire și să le
dărâmi capiștele. Voi să slujiți Domnului, Dumnezeului vostru, și El vă va
binecuvânta pâinea și apele și va depărta boala din mijlocul tău”. (Exod 23,
24.25.) S-a dat și asigurarea că, atâta vreme cât ei vor rămâne credincioși,
Dumnezeu îi va supune pe vrăjmașii lor: „Voi trimite groaza Mea înaintea ta,
voi pune pe fugă pe toate popoarele la care vei ajunge și voi face ca toți
591