Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Lucrarea următoare a conspiratorilor a fost cu poporul. Pentru cei
greșiți și care merită mustrare, nimic nu este mai plăcut decât să primească
mângâiere și laudă. Și astfel, Core și cei ce i se alăturaseră au câștigat atenția
și sprijinul adunării. Acuzația de cârtire adusă poporului, care a atras asupra
lui mânia lui Dumnezeu, a fost declarată ca fiind o greșeală. Ei spuneau că
adunarea nu avea nici o vină, deoarece nu cerea nimic altceva decât
drepturile ce i se cuveneau; dar că Moise era un conducător pretențios, că
mustrase poporul, numindu-i păcătoși, când, de fapt, ei erau un popor sfânt și
Domnul era în mijlocul lor.
Core a trecut în revistă istoria călătoriilor lor prin pustie, unde fuseseră
trecuți prin locuri grele și mulți pieriseră din pricina cârtelilor și neascultării
lor. Cei ce-i ascultau au ajuns să creadă că necazurile lor ar fi putut fi evitate
în mod clar, dacă Moise ar fi luat o altă cale. Concluzia lor era că toate
nenorocirile i se datorau lui și că rămânerea lor departe de Canaan era o
consecință a greșitei conduceri a lui Moise și Aaron; că, dacă Core ar fi
conducătorul lor și dacă i-ar îmbărbăta, scoțând în evidență faptele lor bune,
în loc să le mustre păcatele, ar avea o călătorie liniștită și prosperă; în loc de
a peregrina încoace și încolo prin pustie, ar porni direct spre țara făgăduinței.
În această lucrare de nemulțumire, între elementele ce aduceau
dezbinare, în adunare era o mai mare unire și armonie decât mai înainte.
Succesul lui Core în mijlocul poporului făcea să-i sporească încrederea și-l
întărea în credința că, dacă nu era ținută în frâu uzurparea autorității de către
Moise avea să fie fatală pentru libertățile poporului Israel; el mai pretindea,
de asemenea, că Dumnezeu îi făcuse cunoscut acest lucru și îl autorizase să
facă o schimbare în conducere înainte de a fi prea târziu. Dar mulți nu erau
gata să primească acuzațiile aduse de Core împotriva lui Moise. Amintirea
muncii sale pline de răbdare și sacrificiu de sine le-a venit în minte și
conștiința li s-a tulburat. Prin urmare, era necesar să-i pună în seamă un
motiv egoist pentru interesul său profund față de Israel; a fost repetată
426