Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

trebuia să se conducă. Împăratul nu trebuia să fie un monarh absolut, ci
puterea lui trebuia să rămână subordonată voinței Celui Prea Înalt.
Cuvântarea aceasta a fost scrisă într-o carte în care s-au notat prerogativele
împăratului, precum și drepturile și privilegiile poporului. Cu toate că
națiunea lepădase avertizarea dată de Samuel, profetul, chiar fiind constrâns
să se plece în fața dorințelor lor, cu sinceritate căuta să le apere libertățile cât
mai mult posibil.
În timp ce, în general, poporul era gata să-l recunoască pe Saul ca
împărat, s-a format totuși un puternic partid advers. Căci alegerea unui
împărat din seminția lui Beniamin, cea mai mică dintre seminții -- trecând cu
vederea atât seminția lui Iuda, cât și pe cea a lui Efraim, cele mai mari și mai
puternice seminții -- era o desconsiderare pe care n-o puteau admite. Ei nu au
vrut să-i jure credință lui Saul și nici să-i aducă darurile obișnuite. Aceia care
au fost cei mai aprigi în a cere un împărat erau acum cei care nu doreau să-l
admită cu recunoștință pe acela pe care-l rânduise Dumnezeu. Aderenții
fiecărui partid aveau favoriții lor pe care ar fi dorit să-i vadă așezați pe tron și
mai mulți conducători ar fi dorit să primească ei onoarea aceasta. Invidia și
gelozia mocneau în inima multora. Străduințele depuse din mândrie sau
înălțare de sine au condus la dezamăgire și nemulțumire.
Saul considera că nu e lucru înțelept să primească demnitatea
împărătească într-o astfel de stare de lucruri. Lăsându-l în continuare pe
Samuel la conducere, el s-a înapoiat la Ghibea. El a fost condus cu toată
cinstea de o grupă de oameni care, văzând în alegerea lui o hotărâre
dumnezeiască, erau hotărâți să-l susțină. Dar el n-a făcut nici un efort ca să-și
impună dreptul la tron cu forța. Acasă, în ținutul muntos al lui Beniamin, s-a
ocupat în liniște de lucrările agriculturii și a lăsat pe deplin în mâna lui
Dumnezeu apărarea autorității sale.
Curând după alegerea lui Saul au năvălit amoniții, sub conducerea
regelui lor Nahaș, în ținutul semințiilor de la răsărit de Iordan, amenințând
668