Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

pe seama lui; iar cârtirile lor ticăloase îi făceau îndoit de grea povara grijii și
a răspunderii, sub care se clătina. În necazul său, era ispitit să nu mai aibă
încredere nici în Dumnezeu. Rugăciunea lui era aproape o plângere: „Pentru
ce mâhnești Tu pe robul Tău și pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta,
de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? De unde să iau carne, ca să
dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine zicând: «Dă-ne carne să
mâncăm!» Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu
pentru mine.”
Domnul îi ascultă rugăciunea și-i spuse să cheme șaptezeci de bărbați
dintre bătrânii lui Israel -- oameni nu numai înaintați în vârstă, ci și cu
demnitate, cu judecată sănătoasă și experiență. „Adu-i la cortul întâlnirii”,
zise El, „și să se înfățișeze acolo împreună cu tine. Eu Mă voi pogorî și-ți voi
vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine și-l voi pune peste ei ca să
poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n-o porți tu singur.”
Domnul îi îngădui lui Moise să-i aleagă pe cei mai credincioși și mai
capabili bărbați ca să împartă răspunderea cu el. Influența lor urma să dea
ajutor ca să țină în frâu violența poporului și să stingă răscoala; și totuși, din
promovarea lor în loc de frunte aveau să rezulte, în cele din urmă, serioase
rele. Ei n-ar fi fost niciodată aleși dacă Moise ar fi dovedit o credință
corespunzătoare în semnele primite cu privire la puterea și bunătatea lui
Dumnezeu. Dar el a amplificat prea mult poverile și lucrarea, aproape
pierzând din vedere faptul că nu era decât instrumentul prin care Dumnezeu
lucrase. El nu era îndreptățit nici în cea mai mică măsură să-și îngăduie un
spirit de cârtire, care era blestemul lui Israel. Dacă s-ar fi sprijinit în totul pe
Dumnezeu, Domnul l-ar fi călăuzit fără încetare și i-ar fi dat putere pentru
orice situație.
Moise a fost îndrumat să pregătească poporul pentru ceea ce Dumnezeu
avea de gând să facă pentru ei: „Sfințiți-vă pentru mâine și aveți să mâncați
carne, fiindcă ați plâns în auzul Domnului și ați zis: «Cine ne va da carne să
405