Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Apoi aceste scene au fost ascunse privirilor sale, iar ochii lui au putut
vedea din nou ținutul Canaanului, care se întindea până departe. Apoi, ca un
călător obosit, se culcă pentru a se odihni. „Moise, robul Domnului, a murit
acolo, în țara Moabului, după porunca Domnului. Și Domnul l-a îngropat în
vale, în țara Moabului, față în față cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut
mormântul până în ziua de azi”. (Deuteronom 34, 5.6.) Mulți dintre cei care
în timpul vieții lui Moise nu au vrut să-i urmeze sfaturile ar fi fost în
primejdie să se dedea la idolatrie față de trupul mort, dacă ar fi cunoscut
mormântul lui. Din această cauză a fost ascuns de privirile oamenilor. Dar
îngeri ai lui Dumnezeu au înmormântat trupul mort al servului Său
credincios și au făcut de strajă la mormântul singuratic.
„În Israel nu s-a mai ridicat prooroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi
cunoscut față în față. Nici unul nu poate fi pus alături de el în ce privește
toate semnele și minunile pe care l-a trimis Dumnezeu să le facă în țara
Egiptului, împotriva lui Faraon, împotriva supușilor lui și împotriva întregii
țări, și în ce privește toate semnele înfricoșătoare pe care le-a făcut Moise cu
mână tare înaintea întregului Israel”. (Deuteronom 34, 10-12.)
Dacă viața lui nu ar fi fost pătată de acel unic păcat, săvârșit atunci
când a întârziat să-i dea cinste lui Dumnezeu pentru apa scoasă din stâncă la
Cades, Moise ar fi putut intra în țara făgăduită și ar fi fost proslăvit fără să
vadă moartea. Dar nu trebuia să rămână multă vreme în mormânt. Domnul
Isus Însuși împreună cu îngerii care l-au îngropat s-au coborât din cer ca să-l
cheme afară pe sfântul care dormea. Satana tresăltase de bucurie când
izbutise să-l determine pe Moise să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu și
să-l aducă sub puterea morții. Marele vrăjmaș susținea că sentința divină --
„Țărână ești și în țărână te vei întoarce” (Geneza 3, 19) -- îi dădea stăpânire
asupra morților. Puterea mormântului nu fusese niciodată înfrântă până
atunci și, de aceea, el îi pretindea pe toți cei care se odihneau în mormânt, ca
fiind robii săi, ce nu puteau fi eliberați din închisoarea întunecată.
516