Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Apendice
***
Nota 1. pag. 258. În porunca pentru eliberarea lui Israel, Domnul i-a
spus lui Faraon: „Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut.... Lasă pe fiul Meu
să plece, ca să-Mi slujească.” Exod 4:, 22-23. Psalmistul ne spune motivul
pentru care a eliberat pe Israel din Egipt: „A scos pe poporul Său cu veselie,
pe aleșii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie, le-a dat pământurile
neamurilor și au pus stăpânire pe rodul muncii popoarelor,ca săpăzească
poruncile Lui și să țină legile Lui.” Psalmul 105, 43-45. Învățăm de aici că
evreii nu puteau slujii lui Dumnezeu în Egipt.
În Deuteronom 5, 14-15 găsim o subliniere deosebită pusă asupra
acelei părți a poruncii a patra care cere ca robul și roaba să se odihnească, iar
israeliților li se spune să-și aducă aminte că și ei fuseseră robi în țara
Egiptului. Domnul a spus: „Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă a
Domnului, Dumnezeului tău; să nu faci nici o lucrare în ea, nici fiul tău, nici
fiiva ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici
vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca
și robul și roaba ta să se odihnească, întocmai ca tine. Adu-ți aminte că și tu
ai fost rob în țara Egiptului, și Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos cu mână
tare și cu braț întins; de aceea ți-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ții
ziua de odihnă”. Din Exod 5, 5 aflăm că Moise și Aron au făcut pe popor
„să-și înceteze lucrările”.
Din aceste fapte putem trage concluzia că Sabatul a fost unul din
motivele pentru care ei nu puteau să slujească lui Dumnezeu în Egipt; și când
Moise și Aaron au venit cu solia lui Dumnezeu (Exod 4:, 29-31), ei au
încercat să facă o reformă care n-a făcut decât să crească asuprirea. Israeliții
au fost eliberați, pentru ca să poate păstra rândurile Domnului, inclusiv
826