Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

bătrânul preot n-a luat nici o măsură eficientă pentru a înlătura stările rele
care întinau Sanctuarul Domnului și duceau la ruină mii de suflete din Israel.
Îndelunga răbdare a Domnului a făcut ca inima lui Hofni și a lui Fineas să se
împietrească și mai mult și ei să devină și mai obraznici în nelegiuirile lor.
Eli a făcut cunoscute întregii națiuni soliile de avertizare și mustrare aduse
asupra casei sale. Prin aceasta, el nădăjduia să contracareze, în oarecare
măsură, influența cea rea a neglijenței lui din trecut. Dar avertizările au fost
disprețuite de popor, așa cum au fost disprețuite și de preoți. Chiar și
popoarele vecine, cărora nu le rămăseseră necunoscute nelegiuirile fățișe
care se săvârșeau în Israel, au devenit și mai cutezătoare în idolatria lor și în
faptele lor nelegiuite. Ele nu aveau nici un simțământ al vinei pentru păcate,
cum ar fi trebuit să simtă dacă Israel ar fi rămas credincios. Dar se apropia o
zi a răsplătirii. Autoritatea lui Dumnezeu fusese înlăturată și adorarea Lui
neglijată și desconsiderată și era timpul ca El să ia măsuri pentru a apăra
onoarea Numelui Său.
„Israel a ieșit înaintea filistenilor, ca să lupte împotriva lor. Au tăbărât
lângă Eben-Ezer, și filistenii tăbărâseră la Afec”. Această expediție
războinică fusese întreprinsă de izraeliți fără sfatul Domnului, fără
colaborarea marelui preot sau a profetului. „Filistenii s-au așezat în linie de
bătaie împotriva lui Israel, și lupta a început. Israel a fost bătut de filisteni,
care au omorât pe câmpul de bătaie aproape patru mii de oameni.” Când
oștile risipite și descurajate s-au întors în tabără, bătrânii lui Israel au zis:
„Pentru ce ne-a lăsat Domnul să fim bătuți astăzi de filisteni?” Poporul era
vrednic de pedeapsa lui Dumnezeu și, cu toate acestea, n-a înțeles că
propriile lui păcate erau pricina acestei grozave nenorociri. Și au zis:
„Haidem să luăm de la Silo chivotul legământului Domnului ca să vină în
mijlocul nostru, și să ne izbăvească din mâna vrăjmașilor noștri.” Domnul nu
le dăduse nici o poruncă și nici permisiunea să ia chivotul legământului și săl
aducă în mijlocul oștirii; cu toate acestea, izraeliții erau convinși că biruința
avea să fie a lor și au scos mari strigăte când chivotul legământului a fost
adus de fiii lui Eli în tabără.
636