Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Dragostea infinită și insondabilă a lui Dumnezeu prin Hristos a devenit zi și
noapte subiectul meditației sale; și, cu toată căldura sufletului său, el a căutat
să descopere această dragoste acelora în mijlocul cărora el trăia.
Umblarea lui Enoh cu Dumnezeu n-a fost în transă sau în viziune, ci în
toate îndatoririle zilnice ale vieții sale. El n-a devenit un pustnic, izolându-se
complet de lume, căci el avea o lucrare de făcut pentru Dumnezeu în această
lume. În familie și în legăturile sale cu oamenii, ca soț și tată, ca prieten și ca
cetățean, el a fost slujitorul dârz și de neclintit al lui Dumnezeu.
Inima sa era în armonie cu voința lui Dumnezeu; căci „merg oare doi
oameni împreună, fără să fie învoiți?” (Amos 3, 3.) Și această umblare sfântă
cu Dumnezeu a fost o umblare continuă timp de trei sute de ani. Puțini ar fi
creștinii aceia care n-ar fi mai zeloși și mai devotați dacă ar ști că mai au
numai puțin timp de trăit sau că venirea lui Hristos este gata să aibă loc. Dar
credința lui Enoh devenea mai puternică și dragostea sa mai vie, pe măsură
ce veacurile se scurgeau.
Enoh a fost un om al unei minți puternice și foarte cultivate, cum și al
unor vaste cunoștințe; el a fost onorat cu descoperiri speciale din partea lui
Dumnezeu; și totuși, aflându-se într-o continuă comuniune cu cerul, având
totdeauna înaintea sa simțământul măreției și desăvârșirii divine, el a fost
unul dintre cei mai umili oameni. Cu cât era mai strânsă legătura lui cu
Dumnezeu, cu atât mai profund era simțământul slăbiciunii și nedesăvârșirii
sale. Chinuit de creșterea stricăciunii celor nelegiuiți și temându-se ca nu
cumva necredința lor să slăbească respectul lui față de Dumnezeu, Enoh a
evitat continua legătură cu ei și a petrecut mai mult timp în singurătate,
consacrându-se meditației și rugăciunii. Astfel, el zăbovea înaintea lui
Dumnezeu, căutând o mai clară cunoaștere a voii Sale, pentru ca s-o poată
împlini. Pentru el, rugăciunea era respirația sufletului; el trăia chiar în
atmosfera cerului.
74