Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

fusese istoria acestei vieți, care ar fi putut să fie o laudă pentru Dumnezeu și
o cinste pentru popor! Dacă Samson ar fi rămas credincios chemării sale
cerești, planul lui Dumnezeu s-ar fi putut realiza pentru onoarea și slava Sa.
Dar el s-a lăsat în voia ispitelor, iar misiunea lui s-a împlinit în înfrângere,
robie și moarte.
Fizic, Samson era cel mai puternic om de pe pământ, dar în ce privește
stăpânirea de sine, cinstea și tăria sufletească se găsea printre cei mai slabi.
Mulți privesc în chip greșit patimile tari ca fiind tărie de caracter, când de
fapt omul care se lasă stăpânit de patimile sale este un om slab. Adevărata
mărime a unui om se măsoară după tăria sentimentelor pe care și le
stăpânește, și nu după a acelora care-l stăpânesc.
Grija providențială a lui Dumnezeu fusese asupra lui Samson, ca să
poată fi pregătit să îndeplinească lucrarea pe care fusese chemat s-o facă.
Chiar de la începutul vieții sale fusese înconjurat de situații favorabile
dezvoltării tăriei fizice, vigorii intelectuale și curăției morale. Dar, sub
influența prietenilor lui răi, el s-a desprins din legătura lui cu Dumnezeu,
singura capabilă să-l păstreze pe om în siguranță, și a fost smuls de curentul
răului. Aceia care sunt ispitiți pe calea datoriei trebuie să fie siguri că
Dumnezeu îi sprijine; dar dacă oamenii se așează de bună voie sub puterea
ispitei, vor cădea mai curând sau mai târziu.
Satana se străduiește cu toată puterea lui să-i rătăcească tocmai pe aceia
pe care are de gând să-i folosească Dumnezeu ca unelte ale Sale în vederea
ajungerii unui anumit scop. El ne atacă în părțile noastre slabe și caută ca,
prin slăbiciunile caracterului nostru, să stăpânească asupra întregii ființe; și
el știe că va avea succes dacă omului îi plac aceste slăbiciuni. Dar nu e
nevoie ca cineva să fie înfrânt. Omul nu este lăsat să biruie puterea răului
numai prin propriile sale puteri, prin eforturile sale slabe. Ajutorul este la
îndemână și îi va fi oferit oricărui suflet care-l cere din toată inima. Îngerii
lui Dumnezeu, care urcă și coboară pe scara pe care a văzut-o Iacov în
617