Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Laban, acesta i-a oferit-o pe Rahela pentru alți șapte ani de slujire. Dar tatăl
insistă ca Lea să nu fie alungată, căci acest lucru ar aduce ocară asupra
familiei. Astfel, Iacov a fost pus în cea mai dureroasă și cea mai grea situație;
în cele din urmă, el s-a hotărât să o păstreze pe Lea și să se căsătorească și cu
Rahela. Rahela a fost întotdeauna cea mai iubită; dar preferința sa pentru ea a
dat naștere la invidie și gelozie, și viața sa a fost amărâtă de rivalitatea dintre
cele două surori, soții ale sale.
Timp de douăzeci de ani, Iacov a rămas în Mesopotamia, lucrând în
slujba lui Laban, care, neținând seama de legăturile de rudenie, căuta să
strângă pentru sine toate binefacerile de pe urma acestor legături. Pentru cele
două fiice ale sale, el a pretins paisprezece ani de muncă grea; iar în restul
timpului care a mai rămas, simbria lui Iacov a fost schimbată de zece ori. Cu
toate acestea, slujba lui Iacov a fost îndeplinită cu hărnicie și credincioșie.
Cuvintele sale adresate lui Laban la ultima lor întâlnire descriu în mod viu
grija neobosită pe care o acordase intereselor pretențiosului său stăpân: „Am
stat la tine douăzeci de ani; oile și caprele nu ți s-au stârpit și n-am mâncat
berbeci din turma ta. Nu ți-am adus acasă vite sfâșiate de fiare; eu însumi team
despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se
fura noaptea. Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig
și-mi fugea somnul de pe ochi”. (Geneza 31, 38-40.)
Era nevoie ca păstorul să vegheze asupra turmelor sale zi și noapte. Ele
erau în primejdie din partea tâlharilor, cum și din partea fiarelor sălbatice,
care erau foarte numeroase și îndrăznețe, pricinuind adesea mare prăpăd în
turmele care nu erau bine păzite. Iacov avea multe ajutoare în îngrijirea
întinselor turme pe care le avea Laban, dar el era răspunzător pentru toate. În
unele părți ale anului, era necesar ca el personal să fie permanent cu turmele,
să le ferească în sezonul secetos ca nu cumva să piară de sete, iar în timpul
lunilor mai reci, să nu înghețe din cauza frigului mare din timpul nopții.
Iacov era păstorul principal; slujitorii ce erau în slujba lui erau sub-păstori.
Dacă lipsea cumva vreo oaie, paguba o suporta păstorul principal; de aceea
191