Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

întrucât binecuvântările de care ne bucurăm sunt mai mari, nu avem și noi
obligații tot așa de mari? Dar cât de mică este prețuirea, cât de zadarnică
strădania de a măsura, cu reguli matematice, timpul, banii și iubirea, în
schimbul unei iubiri atât de cu neputință de măsurat și unui dar de o valoare
atât de inimaginabilă! Zecime pentru Hristos! O, neînsemnată ofrandă, ce
recompensă vrednică de ocară pentru ceea ce a costat atât de mult! De pe
crucea Golgotei, Hristos cheamă la o consacrare fără rezerve. Tot ceea ce
avem și tot ceea ce suntem trebuie să fie devotat lui Dumnezeu.
Cu o credință nouă și statornică în făgăduințele divine și asigurat de
prezența și ocrotirea îngerilor cerești, Iacov și-a continuat călătoria spre „țara
celor ce locuiesc în răsărit”. (Geneza 29, 1.) Dar cât de deosebită a fost
sosirea lui față de aceea a trimisului lui Avraam cu aproape o sută de ani mai
înainte! Slujitorul venise cu o suită de slugi călare pe cămile, cu daruri
bogate de aur și argint; fiul, însă, era un călător singuratic, cu picioarele
rănite de drum, neavând altă bogăție decât toiagul său. Asemenea slujitorului
lui Avraam, Iacov s-a oprit lângă o fântână și aici a întâlnit-o pe Rahela, fiica
cea mai mică a lui Laban. De data aceasta, Iacov a fost acela care a făcut un
serviciu, dând la o parte piatra de la gura fântânii și adăpând turmele.
Făcându-și cunoscută legătura sa de rudenie, el a fost bine primit în casa lui
Laban. Cu toate că venise fără avere și neînsoțit, în timp de câteva săptămâni
el a dovedit valoarea hărniciei și priceperii sale și a fost rugat să rămână
acolo mai departe. S-a făcut înțelegerea ca el să-i slujească șapte ani lui
Laban pentru mâna Rahelei.
În vremurile de demult, obiceiul cerea ca mirele, înainte de
definitivarea unei înțelegeri de căsătorie, să plătească tatălui soției sale o
sumă de bani sau echivalentul ei în bunuri, după cum era starea lui. Aceasta
era considerată ca o garanție a căsătoriei. Părinții nu socoteau că este bine să
încredințeze fericirea fiicelor lor unor bărbați care nu s-ar fi îngrijit de cele
necesare întreținerii familiei lor. Dacă nu aveau destul spirit de economie și
energia necesară ca să conducă bine treburile vieții, să aibă vite sau pământ,
189