Buletinul "Muzeului limbei române"

120 TH. CAPIDAN
5. / de la articolul enclitic nu se pronunţă. Aceasta este
o particularitate generală la toţi Fărşeroţii; ea se identifică
cu aceeaşi particularitate din dialectul dacoromân : omu
„omul", focu „focul".
Vom trece acum la graiul Românilor stabiliţi în oraşele
din Albania, spre a avea o imagine completă despre deosebirile
care îl despart de limba celorlalte populaţi uni româneşti
din sudul Peninsulei Balcanice.
8. GRAIUL ROMANILOR DIN ORAŞE
Amestecul de graiu în Albania nu se observă numai în
limba Fărşeroţilor, ci şi în graiul Românilor stabiliţi în
oraşe. Vorbesc numai de oraşele vizitate de mine : Coriţa,
Pogradeţ, Elbasan, Cavaia, Tirana, Durazzo, Luşnia, Berat
şi Fear ca. în partea întâi din această lucrare, vorbind despre
fiecare oraş in parte, am arătat şi locurile de obârşie ale
Românilor. Aproape toţi sânt veniţi de prin părţile răsăritene
ale Albaniei, din ţinutul Moscopole. Vechimea lor
nu trece peste două sute de ani. Unii din ei stau în legătură
de rudenie cu Românii din localităţile de unde au emigrat.
Socotesc însă că ei, la aşezarea lor în centrele în care îi întâlnim
astăzi, au trebuit să găsească alte elemente româneşti.
Acestea puteau fi chiar Fărşeroţi. Românii fărşeroţi,
în dubla lor ocupaţiune, ca proprietari de oi sau ca chervanagii,
aveau prilejul să vină în oraşe, fie pentru vânzarea
produselor — aşa cum îi vedem venind şi astăzi în târgurile
din oraşele albanezeşti — fie ca transportatori de mărfuri.
Unii din ei, trecând din starea lor de proprietari de oi la
aceea de neguţători, s'au aşezat la oraşe. Pe aceştia astăzi
nu-i găsim, căci, după graiu, orăşenii de ari nu sânt Fărşeroţi.
Dintre aceştia am întâlnit numai în Coriţa şi în
Elbasan. Dar şi unii şi alţii sânt stabiliţi de curând, venind
din satele din apropiere. Aşezările vechi nu se mai recunosc.
Ele s'au topit în mulţimea Românilor din părţile Moscopolei,
veniţi mai târziu.