Buletinul "Muzeului limbei române"

322 S, PUŞCĂRII!
Din sensul de „sfârcul ţâţei" s'a desvoltat cel de „vârf",
însă un vârf mai mult sau mai puţin rotunjit, ca sânul
femeii. Din acest înţeles s'a desvoltat, la noi, cel de „deal",
iar la Aromâni cel de „boţ, bulgăre", cu derivatul gurgul'ai
şi gurgul'-itos „rotund".
Cu sfârcul ţâţei a fost asemănat, la noi, şi gurguiul opincei
(numit în alte părţi „nas" sau „moţ"). Reproduc trei fotografii
x ) reprezentând două tipuri de opinci, pe de o parte
tipul din Săliştea Maramureşului (fig. i) şi din Drăguş în
Fig. i — Opinci din Sălişte (Maramureş).
jud. Făgăraş (fig. 2), cu gurguiul ţuguiat şi cu marginile
îngurzite, pe de altă parte cele din Ţara Haţegului (fig. 3),
fără îngurzituri — nici cuvântul îngurzi nu pare a fi cunoscut
în aceste regiuni — în schimb însă cu gurguiul foarte
mare şi adus în formă de cioc de gondolă. Forma cea mai
veche pare a fi la noi cea îngurzită, pe când opinca din jud.
Hunedoara şi din Banat, legată cu curele peste picior,-
pare a fi importată din nord-vestul Peninsulei Balcanice 2 ).
*) Datoresc clişeele d-lui R. Vuia, directorul Muzeului etnografic din
Cluj, care cu amabilitatea-i cunoscută mi-a pus la dispoziţie aceste
fotografii din bogata-i colecţie de porturi din toate regiunile româneşti.
2
) Cf. Fr. Nopcsa, Albanien. Bauten, Trachten, etc. p. 206—208.