Buletinul "Muzeului limbei române"

152 TH, CAPIDAN
se aude ceva mai lung. Atunci l-am însemnat cu o liniuţă
deasupra : a. Tot aşâ am făcut şi cu celelalte vocale : e, î, 6, u.
ă â şi î se întrebuinţează ca în dialectul dacoromân.
â redă pe e deschis, care se aude între a şi e ; apare în
locul sunetelor ă şi î (â) din dialectul dacoromân.
ii şi i redau pe u şi i şoptit (gefliistert) de la sfârşitul cuvintelor.
e, g, u şi i reprezintă semivocale.
Un punct pus subt o vocală indică pronunţarea mai închisă
a acelei vocale : g, e.
Circumflexul pus peste o vocală arată că vocala se pronunţă
nasal : ă ă, l ă, e, î, o, ti.
II. Consonante :
g', k, fi, y sânt consonante palatale (muiate) care redau
mai ales labialele palatalizate b, p, f, v.
n este n muiat, redând adesea m palatalizat.
y arată în unele cazuri sunetul desvoltat din 1'.
I redă pe / palatul.
I redă pe l gutural.
7 arată pronunţarea lui 1 iniţial urmat de vocalale a, o, u,
Se apropie de spiranta guturală sonoră din limba greacă 7.
f redă pe r apical cu mai multe vibraţii,
p reproduce pe r velar.
n redă pe n cu pronunţare silabică.
c şi g sânt pentru sunetele din dialectul dacoromân ce, ge.
i reprezintă pe ş.
ts reprezintă pe /.
dz e corespondentul sonor a lui ts, corespunzând lui g
urmat de e, i din dialectul dacoromân.
â şi 9 din limba greacă arată spirantele interdentale sonore
şi surde din dialectul aromân.
H. MATERIALUL DIALECTAL
('\NTKCJL
1 Ună veapă mape, mape,
ma ti tofi. lai căpvănape.
— tsi s-mi tor, lai măpată,
văr păpă no-am amintată.