Buletinul "Muzeului limbei române"

44 TH. CAPIDAN
la extremitatea lui sudică, nu puteam zări cu ochiul liber
decât ţărmurile din dreapta şi din stânga lui. Extremitatea
nordică se pierdea în zare, acoperită de o ceaţă deasă, care
încet-încet începea să se ridice. Acum începem să coborîm
de pe deal. Suprafaţa apei ia dimensiuni şi mai mari,
iar pe ţărmul stâng al lacului, în spre răsărit, apare
vestita mănăstire Sfântul N a um, îmbrăcată în haina
24. Pogradeţ.
ei albă ca zăpada şi înconjurată cu atâta verdeaţă, care
se oglindeşte în faţa lucie a lacului liniştit. Nu sântem decât
la şapte km. departe de ea. De aci înainte drumul merge
coborînd, pe o şosea bine îngrijită, până ajungem la ţărmul
lacului. Mai mergem încă vreo trei km. şi ajungem în
Pogradeţ. Aci ne oprim puţin ca să vizităm orăşelul.
Pogradeţ (alb. Por ades) se întinde în formă de
amfiteatru pe panta unui deal înalt, în faţa lacului Ohrida.
De la Pogradeţ până la mănăstirea Sf. Naum nu sânt decât
4—5 km. Locuitorii din Pogradeţ n'au voie să se ducă la
mănăstire, deoarece ea se află pe teritoriu sârbesc. Iugoslavia
şi-a întins graniţele, în această parte a Peninsulei,
atât de adânc în teritoriile albaneze, încât bieţii locuitori
din împrejurimi, care altă dată erau obicinuiţi în fiecare