Buletinul "Muzeului limbei române"

124 ÎH„ CAPIDAN
pronunţă pe r velar la fel ca Fărşeroţii păstori. în privinţa
aceasta am putut face deosebire între r velar rostit
de femeile fătşeroate, între acela rostit de păstorii fărşeroţi
şi între pronunţarea Fărşeroţilor stabiliţi în oraşe.
Dintre aceştia, r pronunţat cu cele mai intense vibraţii se
aude la femei. Da multe din acestea pronunţarea lui r am
auzit-o cu vibraţii uvulareBărbaţii, care se coboară
mereu în oraşe şi vin în contact cu altă lume, pronunţă
pe r cu mai puţine vibraţii. Da Fărşeroţii aşezaţi de mult
printre Moscopolenii din oraşe, r velar este pe cale de a
dispărea.
Această treptată dispariţie a unui fenomen de limbă
atât de caracteristic pentru vorbirea originară a Fărşeroţilor,
arată că şi Românii din Moscopole şi împrejurimi,
la început, vor fi avut în graiu pronunţarea lui r
ve'ar. Pentru cercetarea fenomenului, aşa cum se prezintă
azi, nu-i nevoie ca cineva să studieze graiul Românilor
orăşeni din întreaga Albanie. O şedere de câteva zile la
Coriţa ajunge ca să-i arate deosebirile despre care am vorbit.
De altfel şi studiul limbei la scriitorii aromâni din sec. XVIII
ne duce la concluzia că Moscopolenii cu ceilalţi Români
din împrejurimi, la bază, au fost Fărşeroţi.
Mai întâi, în ce priveşte pronunţarea lui r, judecând după
deosebirile de transcriere ce întrebuinţează aceşti scriitori
pentru redarea lui, reiese că şi ei aveau în graiu un r
pronunţat cu vibraţiuni mai intense decât r pe care îl
au ceilalţi Români din Peninsula Balcanică. Până acum noi
am presupus că acel r redat în litere greceşti prin doi r (pp),
ar fi fost un r apical. însă nimic nu ne împiedecă să presupunem
că unii dintre scriitori sec. al XVIII, prin întrebuinţarea
lui dublu r, înţelegeau să redee pronunţarea velară
a lui r.
în afară de aceasta, rostirea lui ă şi f ca ă, aşa cum
am însemnat-o pentru mai multe localităţi din Muzachia
şi Ciameria, se pare că a cunoscut-o şi scriitorul Daniil
l
) Vezi despre aceasta, capitolul „Influenţa albaneză", p. 143.