Buletinul "Muzeului limbei române"

30 TH* CAPIDAN
Acum aşteptam să văd Moscopole. Deşi graiul Românilor
din această comună îmi eră bine cunoscut de la Moscopolenii
din Coriţa, totuşi ţineam să văd ruinile unui oraş care numai
cu două veacuri înainte fusese metropola culturii româneşti
din Balcani, iar faima bogăţiilor elementului românesc din
acel oraş, ca şi mulţimea bisericilor ajunseseră legendare în
mintea Românilor din Macedonia.
Moscopolenii au dat elita românismului balcanic. Din ei
au ieşit vestiţii neguţători din cursul sec. XVII şi XVIII
cari au introdus comerţul din Apus în Balcani. Ei au fost
primii purtători de cultură apuseană în Peninsulă. Tot ei
odată cu marele comerţ, au putut introduce în Balcani,
artele şi meseriile învăţate în ţări străine. In fine, ei au fost
aceia care, după ce economiceşte au reuşit să-şi creieze o
situaţie materială excepţional de înfloritoare, s'au gândit
şi la carte, înfiinţând în Moscopole, pe vremea aceea
cel mai populat oraş din Albania, înalte instituţii şcolare,
din care, printre învăţaţii români în limba elinească,
ca vestitul Calcheu, Manduca, Ioasaf, patriarhul din
Ohrida, au ieşit şi iubitorii de carte românească scrisă
în graiul moscopolean ca Teodor Cavallioti, Daniil Mihali
Adami Hagi, Moscopoleanul, şi, mai ales, vestitul protopop
Constantin Ucuta, care, chiar în prefaţa cărţii sale, nu se sfiâ
să spună că scrie „pentru gloria neamului românesc". Cât
de setoşi pentru ştiinţă erau pe atunci Moscopolenii, se poate
vedea din păţania tânărului student moscopolean Constantin
Hagi Ceagani, care, după ce vizitase pentru studii Franţa,
Anglia şi Italia, întorcându-se la Moscopole şi nefiind lăsat de
părinţi să-şi continue mai departe studiile, a făcut drumul pe jos
de la Moscopole până la universitatea din Halle, unde a rămas
trei ani, ca să-i povestească bătrânului profesor Tunmann
minunăţii despre mulţimea, viaţa, ştiinţa şi comerţul Aromânilor
moscopoleni.
Iată în ce termeni ne vorbeşte Pouqueville despre distrugerea
acestui faimos oraş, pe care îl vizitase numai cu douăzeci
de ani după marea catastrofă : „Pasteurs vigilants, ouvriers
economes, ces Valaques, qui se pretendaient descen-