Buletinul "Muzeului limbei române"

288 X. DKAGANU
vedeşte şi se înUilâ, pe care-1 întrebuinţează bătrânii şi
femeile în Muscel (vezi mai încolo). împila este un cuvânt
popular, dar nu prea vechiu, din epoca când Turcii şi Grecii
îşi întinseră stăpânirea şi asupra principatelor româneşti
născut prin derivare şi hiperurbanizare din chilă i. „măsură
de bucate", „baniţă", „obroc", „Kila" (Getreide,
KornmaB), 2. „vechiu bir în chile", „Art Abgabe in Kilas"
(< m.-gr. şi n.-gr. xo&ov, cf. şi turc. kile, vulg. k'ilo,
s.-cr. kila, bg. kilo, alb. k'ile, la Tiktin, DRG., 339 şi Berneker,
SEW., I, 504) x ) şi însemnând la origine „împovăra",
ad 1. concret (prin punere de chile pe cal; cf. şi
întărniţă, înşeuă şi înşelă, etc), ad 2. figurat.
Hiperurbanizarea nu este nici mai veche, nici mai nouă
decât cea a lui biftui (Cantemir, Ist. ierogl., 205) = ghiftui
(Dicţ. Acad., II, p. 257), despre care am arătat în Dacoromania,
I, pp. 316—317, că derivă din germ. Gift 2 ). A-
ceasta ne-o dovedeşte clar următorul exemplu scos din
Neculce : ,,Aceste sau făcuţii într' această iarnă 7245 ; şi
erau multe nevoi pre acele vremi şi în Moldova, bogate nevoi,
care cu condeiul meu nu potu să lungescU : civerturi, hârtii,
văcăritu, pile (chile), ialoviţe, grele podvozi de fân, de
lemne, fiind oastea turcească aşedzatâ la Cartalii, la Dunăre,
de au iernat, cat se miră şi Domnul şi boierii ce or face să
poată plini toate poroncile împărăteşti (Let 1 , II, 432; Let. 2 ,
II, 392 ; Neculce mai are de două ori forma chile : Let. 1
II, 426; Let. 2 , II, 387 şi Let. * II, 432 ; Let. 2 , II, 392).
Chilă, fiind un cuvânt de circumstanţă, a dispărut astăzi
din uz, iar din pricina aceasta împila a rămas fără sprijinul,
necesar şi nu se pare nou. Cât priveşte evoluţia sensurilor
J
) Aceasta poate fi mai veche. în Ungaria chila eră cunoscută ca „mensura
frumenti, capiens duas metretas Posonienses", „Ktibel" încă din
secolul XVI; cf. singula kyla tritici a. 1573, 40 kila hordei a. 1577 (Szamota-Zolnai,
MOklSz.,
497; exemple ungureşti ulterioare vezi la Szarvas-
Simonyi, MNytSz., II, 305). Se întrebuinţa şl la încărcarea corăbiilor
(cf. Velledits Lajos, Magyar Nyelv, XII—1916, p. 236).
*) Cf. şl pişcă = chişcă < slav. kiSka „Darm", rut. ,,l,eber-, Blutwurst"
(Tiktin, DRG.,
345), în ţinutul Năsăudului, etc.