Buletinul "Muzeului limbei române"

f AR&EEOŢII
IM
se deosebeşte de vorbirea dialectală comună, care îi este
perfect cunoscută.
Dacă însă la Fărşeroţi cu greu s'ar găsi subiecte de la
care ai putea obţine răspunsuri la întrebări seci, în schimb,
ei sânt foarte comunicativi, atunci când îi întrebi despre
lucruri care îi interesează. Cu mul ă uşurinţă îmi povestea
bătrânul chevernagiu Şănazu despre drumurile lui
cu caravanele, la următoarele opt întrebări, puse în graiul
grâmustean :
1. Cum vă mergeau treburile cu caravanele?
2. Ce făceaţi când ajungeaţi într'un oraş?
3. Vă îndepărtaţi prea mult de Albania ?
4. în Albania pe unde ai umblat ?
5. în drum nu vă era frică de hoţi?
6. Iarna ce haine purtaţi ?
7. Când mergeaţi cu caravanele, plecaţi singuri sau vă
adunaţi mai mulţi la olaltă ?
8. Aveaţi pe cineva mai mare între voi ?
9. Cu ce vă hrăneaţi? 1 etc, etc. el mi-a povestit toată
viaţa chervanagiului român, aşa cum e reprodusă în paginile
care urmează. Soţia lui, ca şi bătrâna din Berat despre
care ani pomenit mai sus, erau atât de inteligente, încât
în timpul când povesteau, nu treceau la altă frază, până
când nu vedeau că isprăvisem de scris cu fraza precedentă.
întru cât cuvintele şi crâmpeele de frază prinse de mine
nu reprezintă răspunsuri la întrebări fixate de mai nainte,
după un plan bine studiat, notarea lor am făcut-o numai
după localitate. Aceste cuvinte şi fraze au fost trecute în
partea care se ocupă cu fonetismul graiului fărşerot.
în afară de aceste fraze, lucrarea de faţă mai cuprinde
16 cântece (I—XVI), din care două sau trei dacă au mai
fost publicate ; 4 basme (XVII—XX) şi 4 bucăţi cu conţinut
felurit (XXI—XXIV).
Da transcriere, ara căutat să întrebuinţez cât mai puţine
semne :
I. Vocate :
a se pronunţă ca în dialectul dacoromân, în unele cuvinte