Buletinul "Muzeului limbei române"

130 TH. CAPIDAN
lui Cantemir cu privire la alterarea labialelor în dialectul
dacoromân. Fără a cunoaşte precis dacă acest fenomen a pornit
de la femei, este de ajuns să ştim că, pe vremea eruditului
domnitor, această alterare eră mai des întrebuinţată în
graiul femeilor. Aşâ se explică de ce bărbaţii, care vorbeau
cu labialele alterate, erau luaţi în batjocură.
Revenind la graiul femeilor fărşeroate, prima constatare
de deosebire faţă de vorbirea bărbaţilor, am făcut-o la Coriţa.
A treia zi după sosirea mea, fusesem invitat la masă
de către farmacistul fărşerot din acel oraş, domnul Şănazu.
Da dejun, deşi eram întovărăşit de soţia mea, femeile casei
(soţia domnului Şănazu, o tânără româncă din Vlaholivadi,
regiunea Olimp, ca şi mama lui, o bătrână de 65 de ani,
venită numai de o lună-două din Pleasa) după obiceiul
locului n'au vroit să ia parte. Ele ajutau la serviciu. Astfel
încât, la masă, eram numai eu cu soţia, d-rul Şănazu şi
tatăl lui, un venerabil bătrân care, în toată viaţa lui, s'a îndeletnicit
numai cu chervanele.
Ajuns la Coriţa, numai de o zi două, în puţinul
interval n'am putut cunoaşte decât pe Românii din oraş.
Aceştia, deşi în cea mai mare parte sânt Fărşeroţi veniţi
de prin satele vecine, cu timpul şi-au alterat puţin
graiul, din cauza contactului lor cu Românii moscopoleni.
De aceea, limba lor, cu toate că prezintă un oarecare interes
pentru mine, totuşi nu arătă prea multe deosebiri
de graiul Fărşeroţilor, pe care îi auzisem cu mult înainte
prin părţile Macedoniei. Numai după ce am cunoscut în târg
pe Fărşeroţii din interiorul Albaniei şi am intrat în vorbă
cu bătrânul chervanagiu, am putut observă toate nuanţele
de graiu, care îl deosibesc de dialectul grămustean. Bătrânul
Şănazu, care eră foarte vorbăreţ şi mi-a dat cele mai interesante
lămuriri cu privire la drumurile chervanagiilor şi
la terminologia întrebuinţată de ei, stăpânea dialectul fărşerot
fără nici o influenţă de afară. Aceasta am observat-o
atât în intervalul de trei patru ore cât am stat de vorbă cu
el, cât şi în cântecele pe care mi le-a cântat împreună cu
fiul său după dejun. în vorbire avea un r velar obicinuit,