Buletinul "Muzeului limbei române"

454 ŞT. PASCA
regiuni româneşti din Ardeal şi e considerat ca un nume
propriu, din nume de plante, ca Floarea, Violeta, Trandafir,
Bujor, etc. Desvoltarea numelui Sâmziana e justă
în conştiinţa populară din numele plantei, care la rându-i
derivă din Sanctus Johannes, de unde sânzuene (cu plur.
sânzueni s. sănzieni), de unde apoi un nou singular sânziana,
cu plur. sânziene. Formele sânzenie cu plur. sânzenii,
cunoscute graiului moldovean, sânt ulterioare. Ni se pare
apoi că nu ar trebui să înlăturăm nici imaginea vagă pe
care acest nume o evocă, în literatura populară, de fată
frumoasă cu părul de aur. Sânzienele sânt flori galbene,
care înfloresc către sfârşitul lui Iunie. Prin urinare, acest
element, culoarea părului, identică cu aceea a florilor nu
ar fi exclus să fi pricinuit adaptarea numelui floarei, care
la rândul ei e de la numele sărbătoarei (24 Iunie), resp.
a lui Sanctus Johannes. Antroponomastica oferă numeroase
exemple de nume de botez date după culoarea părului.
Personagiul care întrupează frumuseţea feminină a
fost Sânziana s. Sinziana (Ispirescu, Legendele, p. 24) care
s'a amestecat cu faimosul personagiu feminin din Bizanţ,
Helena Constandiana, pe care P. Papahagi, în „Dunărea",
I, (1923) p. 3—7 caută să o arate ca prototip al formei de
1
Cosânziana ) Amestecul trebue să fie de provenienţă târzie,
dată fiind păstrarea lui -l- intervocalic, din Iliana. în felul
acesta, explicaţia lui P. Papahagi lămureşte plausibil iniţiala
co- nesigură în explicaţia lui T. (resp. Tiktin). Legătura
cu Sânziana deci, pe care T. o neagă, ni se pare indispensabilă
1 ).
La pag. 187—8, alături de celelalte sensuri ale apelativului
rezultat din Sâmpetru, să se adauge şi acela de 'nuia
j oardă, biciu', deci sinonim cu Sf. Nicolae, de la pag. 197.
La pag. 192 rom. vasilcă nume pe care Ţiganii îl dau 'ursului
îmblânzit', nu e o desvoltare românească din npers.
l
) Papahagi ne dă o informaţie de cel mai mare preţ : la Aromâni Săndzeni
se numesc buruienile lungi, pe care fetele le strâng în ajunul sărbătorii,
cu care-şi împodobesc capul ca să le crească părul, l. cit. p. 4.