Buletinul "Muzeului limbei române"

ETIMOLOGII 275
foiumfie, foianfir, foaie-'n-fir, cu citatele necesare şi cu
sensul de ,,saschiu", „bărbânoc", „Vinca herbacea" „Vinca
pervinca" deşi, cum vom vedea numai decât, ele, împreună
cu făhiu, ftăhiu „saschiu", „garoafă" (Comoara
Satelor, I, 106), sânt acelaşi cuvânt.
L,a p. 126 se trimite pentru fiong (după Tiktin, DRG)
la gr. cptâyyoţ care se potriveşte pentru sensul 1. (Mold.
„fundă de panglici"), dar nu se potriveşte pentru sensul
2 („saschiu", „fonchiu").
La p. 157 ni se spune că „etimologia este necunoscută",
dar pare a fi un cuvânt unguresc compus cu — fu „iarbă" .
într'adevăr este vorba de ung. folyofu „Convolvulus",
„Clematis", „Vinca pervinca" (Szarvas-Simonyi, 1,1021) ;
cf. şi folyo-borostyăn „Hedera", Camaedaphne", „Cyclaminus",
„Artamita" (id., ibid., 292).
Formele foionţiu, fonchiu, foiumfie, foianfir, din care
(+ fir) s'a făcut prin etimologie populară foaie-'n-fir, pot
porni chiar de la forma folyam - fu, deşi nu este necesar
să presupunem acest lucru.
însuşi saschiu, care glosează de obiceiu pe foiofiu, cu
toate formele sale (sastiu, saftiu, saştiu, sasâu, sasâu,
săsâu) este de aceeaşi origine, corespunzând ungurescului
szâsz-fu „Vinca pervinca" (cf. Tiktin, DRG., 1369 ; Szarvas—
Simonyi, MNytSz., I, 1028), iar sacfiu, sanhiu, lui szegfu
„garoafă", „Caryophyllum" (cf. Tiktin, DRG., 1351) 1 ).
Forţjaşă.
Dicţ. Acad., II, 159 dă cuvântul forgaşă din Munţii —
Apuseni (Frâncu — Candrea, Moţii, 100) cu sensul „semnul
(răzorul!) care desparte ogorul unuia de al altuia" şi a-
daugă : Etimologia necunoscută. Pare a fi identic cu făgaş,
ogaş, alterat subt influenţa altui cuvânt, cfr. ung. forga
„cotitură" (a unui râu, etc).
') S. Mândre|cu, El. ung. în l. rom.. Bucureşti, 1892, p. 100, confundă
pe saschiu cu sacfiu şi le derivă pe amândouă din ung. szegfu.
18*