Buletinul "Muzeului limbei române"

ETIMOLOGII 247
turi de Slânicul de origine sud-slavă sau slavă veche (cf.
v. -bg slanz „salsus") şi Solonţul, Soloneţul, Soloncii de
origine rusească *); ghirtoci „hurlupi" < ung. birtok, Dicţ.
Acad., T. II, p. 263; homoc < ung. homok, ibid., T. II,
402, p. 3 2 ) etc, ci trebue derivat din srb.-cr. jâlnik „simulator,
deceptor, circumventor (< jal%, scris al% ,,nequitia,
invidia"; jalwn%, scris A/KMX „insidiosus"), care,
la rândul său, poate printr'un sloven *alnik, a dat pe
ung. âlnok (cf. Gombocz-Melich, MEtSz., col. 79—80).
Cum am arătat în Dacoromania, V, p. 329, srb. ja- iniţial
poate da în româneşte a- : aglicâ < srb. jaglika (cf.
şi bg. aglika, Dicţ. Acad., I, p. 70, şi G. Pascu, Rev. crit,
3—1929, p. 52) ; agud „dud" < srb. jagoda „fragă" {Dicţ.
Acad., I, p 73—74), etc
L,a derivarea din sârbeşte suf. -nic nu mai face nici o
greutate.
Pentru acelaşi motiv, pentru care nu admit derivarea
din ung. âlnok a lui alnic, nu mai pot admite acum nici
pe cea a lui parasznik din „I^exicon Marsiglianum", ,,colonus",
p. 229, „ruricola", p. 204 3 ) (cf. C. Tagliavini, L'influsso
ungherese sull'antica lessicographia rumena, în Revue
des etudes hongroises, VI—1928, p. 29), care derivă mai curând
din srb. parasnik (Ivekovic-Broz, RjeSnik II, 11),
acesta fiind derivat, cum arată vocalismul, din ung. paraszt-\-s,nî.
slav. -nik (cf. Miklosich, EtWb., p. 266, şi Munkâcsi,
Nyelvtud. Kbzl., XVII—1881, p. 114).
Şi mai puţin se poate admite derivarea lui paharnic
„Mundschenk" din ung. pohdmok, cum vrea L,. Treml,
Die ungarischen Lehnworter im Rumânischen, II, Ung.
•) Vezi pentru acestea din urmă Margareta Ştefănescu, A vhiva, XXVIII—
1921, p. 223—224.
2
) V. Bogrea, Dacoromania, I, p. 269.
) Pentru sărăntoc < szardndok, zardndok (V. Bogrea, Dacoromania, I,
s
p. 271—272), se găseşte şi forma sărăndic (Şezătoarea, XXVI—1928,
p. 149), care-i corespunde ungurescului szardndek. Ung. szarăndek, szardndok,
zardndok derivă altfel din slav. stranbnik (cf. A. Horger, Magyar
Nyelv, VIII—1912, pp. 15—17).