Buletinul "Muzeului limbei române"

S. PUŞCARIU
cel inteligent vorbeşte bine şi dialectul şi limba literară"
(p. 190). Simţul pentru dialect se găseşte adesea mai desvoltat,
la cel ce cunoaşte mai multe limbi şi îl afli, în Italia,
de multe ori între emigranţii reîntorşi în patrie (p. 191).
Greutatea pe care au întâmpinat-o anchetorii români n'a
fost totdeauna de a găsi un subiect bun, ci de a-1 păstra
până la urmă, şi mai cu seamă de a alege intre mai multe
subiecte. Astfel Pop a pus odată, la o şedinţă a Muzeului,
următoarea chestiune : „Ajuns în sat, în curând m'am convins
din vorbă cu oameni de diferite vârste, sexe şi straturi
sociale, că fenomenul palatalizării labialelor e aproape de
stingere : mai păstrau formele palatalizate bătrânii, femeile şi
copii cât timp încă n'au fost la şcoală. Trebuia să-mi aleg ca
subiect pe unul care mai conserva stadiul vechiu al limbei
sau pe unul, care atinsese stadiul ce va triumf a mâine ?" Acei
dintre noi, care sântem partizani ai metodei diacronice, îl sfătuiam
să caute să salveze formele arcaice, interesante din
punct de vedere al evoluţiei limbei; cei ce preferim metoda
sincronică ceream fixarea stadiului nou atins de majoritatea
populaţiei. Pe toţi e peste putinţă să-i mulţumeşti.
Inovaţiunea cea mai importantă, poate, făcută de AIS.,
este interesul cel viu pentru latura etnografică. Nu mai
puţin de 3000 de fotografii ilustrează datele linguistice.
Pe urmele acestea păşeşte şi ADR. şi amândoi anchetorii
noştri lucrează foarte mult cu aparatul fotografic, deşi
cheltuielile anchetei cresc astfel foarte mult. Mai mult
decât atât, noi am introdus şi aparatul de filmat. Dacă
fotografia poate să dea imaginea obiectului numit de un
substantiv, filmul cinematografic poate prinde
acţiunea exprimată de verbe, precum a mehţa, a tunde
oile etc.
Spre deosebire de AIS., anchetele mari se fac la noi şi
cu mijlocul gramofonului. Experienţa făcută la noi este,
că, în faţa aparatului, subiectul de cele mai multe ori nu
este agitat şi vorba lui nu pierde din spontaneitate. Ceea
ce nu poate nota nici un fel de transcriere, tonul, tempo
şi melodia vorbei, e fixat astfel pe placă şi păstrat pentru