Buletinul "Muzeului limbei române"

ETIMOLOGII 269
Vaida), întâlnit tocmai în exemplul Dragă mi-e lelea ciocuşă,
Suflă 'n foc se uită 'n uşă, Gura-i plină de cenuşă (Reteganul,
Ch., 80), pot să fie numai variante ale lui chiorc
(ciorc), chiorcuş (ciorcuş), -â, nu corespondente ale ungurescului
csoka ,,cu ochii mari şi de coloare nedeterminată;
cu lumina ochilor înconjurată cu un cerc sticlos", cf. germ.
Krăhenauge, cum crede d-1 L,acea în Dicţ. Acad., t. In,
fasc. IV, p. 313, care are cu totul alt sens şi ne pricinueşte
greutăţi şi din pjnct de vedere formal (ar trebui să plecăm
de la feminime cioacă < csoka pentru a reconstrui un
masculin *cioc) J ). Dar putem admite că la dispariţia lui
-r- a contribuit şi contaminarea cu cioacă > ung. csoka,
ceucâ < bg. sau srb. c~avka.
Ceuş,-ă ,,louche", „ceacâr" (numai L,B), dacă nu e greşală
în loc de ceucuş, pare a fi un singular reconstruit din
pluralul ceuci (rostit provincial şeuşi) al lui ceuc.
Chercheli, (ehirehili
etc).
A se chercheli (ehirehili, chiur chiul (u)i, chiurlui, cherchezi)
vb. IV» înseamnă după Dicţ. Acad., I, p. 377, care dă
şi derivatele cu numeroase citate, ,,a se ameţi de băutură,
a se (cam) îmbăta", dar nu-i cunoaşte etimologia : „Pare
a fi o compoziţie glumeaţă, al cărei al doilea element
e chiVi=pili „a se îmbăta", iar primul ar putea fi ung.
kerek „roată, cerc". Cu ung. kerkedni, kerkddni, *kerkelni
„a se fuduli", A. Scriban, Arhiva a. 1912, nr. 4, cu greu
are vreo legătură".
E vorba însă de un teimen de beţie care ne-a venit
din ung. korhely „liederlich, lump" (cf. şi (be-) şi el-) korhely(k)edik
„lumpen") şi a dat mai întâiu * corheli, apoi
prin asimilaţie * cor cheli > chercheli, > ehirehili. în formele
chiurchiuli, chiurlui, cherchezi s'au amestecat alte cuvinte.
DA.
') [Acest ciot, masculinul lui cioacă, există de fapt în limbă cf.
S.P.].