Buletinul "Muzeului limbei române"

MORFONEMUL ŞI ECONOMIA LIMBEI 225
care au dat-o, în dialectul dacoromân, subiectele vorbitoare
„poziţiei moi", ca factor cu influenţă asupra soartei
unor vocale după r, şi care explică morfonemul e-—ă din
rece—răcoare.
Simţul etimologic, în specie simţul pentru raportul ce
există între cuvântul primitiv şi între derivat, rămâne mai
adesea viu în conştiinţa subiectelor vorbitoare şl în cazurile
cănd nu legi fonologice, ci accidente generale, produc, în
tulpină sau în elementul derivativ, modificări din cele mai
tulburătoare.
Astfel metateza nu împiedecă pe fârtat să se simtă
ca derivat din frate, pe logondă — cum se pronunţă prin
unele regiuni (de ex. prin Bran), în loc de logodnă—sa.
fie simţit ca făcând parte din aceeaşi familie cu logodi.
Bărneţ în loc de brâneţ, e fixat, prin sensul lui, de brâu
şi nu alunecă, din cauza formei, în familia lui bârnă. Alături
de flocos, flocotinâ, flocotos, avem forma metatezată
flotocos, care se simte şi ea ca un derivat din floc. Chiar
şi când atinge sufixul, metateza nu împiedecă analiza,
precum se vede din forma moldovenească cuptior, născută
prin metateza din cuptoriu, în cărţăluie în loc de
cărţulie, sau în pusteitate (Letopiseţe I 196/34) în loc de
pustietate.
De asemenea simţul etimologic distinge raportul între
derivat şi primitiv şi în cazuri de contaminări.
Astfel colâtâcl, născut din încolăci -^-împletea, se simte ca
un derivat din colac. (Abia în forma metatezată şi alterată
prin asimilare vocalică, încotoloci, legătura originară se
pierde şi, etimologia pop ul ară îl apropie mai de
grabă de cotoc, înterpretându-se ulterior şi sensul ca „a se
încolăci ca un cotoiu"). Tot astfel, iepurinâ „iapă sprintenă
ca un iepure" (DR.V 204), deşteaptă simultan imaginile
celor două tulpini: iapă şi iepure. Da o analiză greşită
duce etimologia populară în gâtlej, considerat ca un derivat
din gâţ (deşi un sufix -lej nu există în româneşte),
pe când de fapt cuvântul s'a născut, prin metateza, din
Dacoromania VI 15