Buletinul "Muzeului limbei române"

RECENSII 421
17). în scrisoarea din nordul Maramureşului care ne preocupă
la locul acesta, propoziţiunea de se găseşte de două
ori şi numai în forma aceeasta de de. Contracţiunea dâ-\-a
>d'a pare deci exclusă. Şi asupra restului din fragmentul
citat nu sânt sigur cum trebue cetit. Asemenea nedumeriri
în ce priveşte conjecturile şi lecturile sânt însă fatale şi
inerente tuturor ediţiilor de felul acesta, de texte a căror
descifrare nu poate fi lipsită de dificultăţi.
Scrisorile din arhivele Bistriţei au atras atenţia filologilor
de când le-au cunoscut din ediţiile lui N. Iorga („Documente
româneşti din arhivele Bistriţei", 2 voi., Buc. 1899—1900
şi în „Documente Hurmuzaki", voi. XV, Buc. 1911-—1913).
Al. Rosetti a ales 50 de piese dintre cele mai vechi şi cele
mai interesante, dintre anii 1592—1638, reproducându-le în
întregime. Dintre acestea, 20 sânt publicate pentru întâia
oară de el, dintre care 10 inedite, iar celelalte 10 găsindu-se
în apendicele lucrării sale „Etude sur le rhotacisme
en roumain", Paris 1924. Autorul ne face astfel un mare
serviciu cu cartea aceasta apărută în colecţia Institutului
de filologie şi folklor din Bucureşti.
Introducerea cuprinde utile relaţii asupra căilor de comunicaţie
şi a legăturilor comerciale, politice şi culturale
întie Bistriţa şi Moldova de nord. Ea ne mai dă şi o foarte
sistematică şi folositoare descriere a scrisorilor publicate.
Al. Rosetti tratează despre înfăţişarea lor exterioară, despre
caracterele lor interne, le grupează după localităţi, vorbeşte
despre autorii lor, despre sistemul lor grafic, despre fonetismul,
morfologia, sintaxa şi stilistica lor. Claritatea expunerii
nu suferă nicăiri şi nici posibilitatea unor exacte
informaţiuni nu este diminuată nicăiri, nici chiar acolo
unde tratând despre grafie şi fonetism aplică concluziunile
din cealaltă carte despre care am vorbit mai sus. Datare
scrisorilor şi înşirarea lor în ordine cronologică s'a făcut
cu toată grija şi cu noi precizări, pentru care trebue să-i
fim autorului foarte recunoscători. Urmează un indice, cuprinzând
1. numele topografice, 2. numele proprii, şi un
glosar. Se adaogă câte un tablou cu cota arhivei din Bi-