Buletinul "Muzeului limbei române"

188 TH. CAPIDAX
ih cuqa = mi s'a aprins gura, lacrimi îmi curgeau din ochi
(Biglişti).
După africate avem pe alocuri ca şi în graiul grămustean
ă, pentru i : numtsăle „nunţile" i XXI; fiootsă „porci" ;
gortsă „pere" ; moqtsâ „morţi" etc. De asemenea la verbe :
agădzâ alături de aqădz „râzi" ; sedză şi Sedz „şezi" ; lucqedză
şi lucqedz „lucrezi" etc, etc. însă în unele cazuri avem şi
i pentru î: muntsi 6/XIX; multsi 3/XIX.
în dialectul aromân, când i urmează după dz, ts precedate
de o vocală, de cele mai multe ori nu se rosteşte : badz,
fats=bagi, faci, etc. Când însă dz, ts urmează după o consonantă,
atunci / se rosteşte : pindzi, muntsi şi muntă
„împingi, munţi" etc. în graiul fărşerot, / nu se pronunţă,
nici în cazul din urmă : dints (dinţa) : dinţi (Biglişti) ; —
tsints (tsintsi) : cinci (Duşari) ; lindz (lindză) : lingi (ib.).
Observaţiune. DeoseLite schiml ări ale lui i se arată în următoarele forme :
Neaccentuat (i : u) : iqapsun (frapsin) 6/XX ; —pistupses'i ipistpsesti;
,,v?rezi" zujXVIII ; — ii: ă) : tăuisilci (tinisită) „cinstit" j^XVIII : —
văsife (vasile) „rege" T/XX.
La sfârşitul cuvântului, i dispare după r (Q) în : aftar (ahtărî) : aftar
fteptsări : asfel de piepteni (Cortesi) ;—c