Buletinul "Muzeului limbei române"

FĂRŞEROŢII 145
Sunetul nazal pe care îl au Fărşeroţii trebue să fie o influenţă
albaneză. Rămâne numai să ştim de unde au împrumutat
această particularitate. Muzachia se află în Albania
locuită de Toschi. Este drept că unii dintre Fărşeroţi
se găsesc şi la nord de râul Şcumbi, aproape de Cârâia.
După Hahn, aşezări fărşeroteşti se mai aflau odată a-
proape de Şîak, lângă Tirana. în orice caz, acest sunet
în graiul Fărşeroţilor trebue să vină de la Albanezii gheghi.
Aci observ, că la Fărşeroţi, el se arată înaintea unei consonante
nazale şi, mai ales, la vocalele din apropierea lui r
velar (Q).
8. ORIGINEA FĂRŞEROŢILOR
Din expunerile făcute în capitolele precedente, s'ar putea
trage următoarele trei concluziuni :
I. în ce priveşte deosebirea care există astăzi după graiu,
între Românii din Albania stabiliţi în oraşe şi între aceia de la
ţară—Fărşeroţii—din consideraţiunile expuse în cap. 3 reiese
că, la început, şi unii şi alţii vorbeau aceeaşi limbă cu aceleaşi
particularităţi, pe care astăzi le mai păstrează în măsură
mai mare numai Fărşeroţii. Din această constatare
mai rezultă că, la început, atât Românii din Albania de la
ţară cât şi cei de la oraşe formau o singură populaţiune.
Limba acestei populaţiuni, comparată cu graiul Aromânilor
din sud (Tesalia, Epir) sau cu graiul Aromânilor din
nord (Macedonia), se apropie, după cum am văzut în cap. 6,
de idionul grămustean, vorbit de către Aromânii din Macedonia.
Această apropiere s'ar putea explică din contactul
Românilor din Albania cu Românii din muntele Gramos.
Acest munte, cu ramificaţiile lui care intră atât de adânc
în Albania, cuprinde ţinutul Coriţei. Muntele Morava, la
poalele căruia se află satele româneşti Pleasa, Dişniţa, etc,
şi chiar oraşul Coriţa, este o ramificaţie a muntelui Gramos.
Păstorii grămusteni, ducând aceeaşi viaţă nomadă ca şi
Fărşeroţii, tţecerea lor din Gramos în Albania se făcea —
după cum se face şi azi — fără multă greutate. De aceea
/tacoromania
VI
1 0