Buletinul "Muzeului limbei române"

478 ION GHERGHEL
rică şi filologică. Onomastul îndeosebi găseşte un material
bogat de informaţie.
Nu ştim însă de ce B. şi-a publicat bogata colecţie în
atâtea fascicole, care îngreuiază mult întrebuinţarea ei.
Era mai bine, dacă dădea la lumină documentele în ordinea
lor cronologică şi să le cuprindă într'un singur volum
cu indice la sfârşit. întreg materialul, îndeosebi pentru
filolog, păstra o notă de unitate şi putea fi urmărit mai uşor.
ŞT. PASCA.
EANG DR. FRIEDRICH : M. Eminescu als Dichter und Denker.
Cluj, ,,Minerva", 1928 pag. 183.
Cartea lui Fr. L,- a isvorît din dorinţa de a împărtăşi
publicului german ,,ceva despre poezia şi proza lui Eminescu".
Studiul acesta este considerat de către autor mai
mult ca o introducere pentru înţelegerea concepţiei de
viaţă eminesciană. Eang declară din capul locului că n'a
întrebuinţat toate isvoarele bibliografice — aşa dar nu are
pretenţia să fie complet, — ci străduinţa principală i-a
fost să împărtăşească cititorilor impresiile subiective ce
i le-a sugerat opera poetică, îmbibată de reflexii filosofice,
a lui Eminescu.
Autorul îşi împarte subiectul în patru capitole. în I-ul
tratează despre lirica lui E. reflectată în oglinda naturii;
în al II-lea ne vorbeşte de E. ca poet al iubirii; în al III-lea
se ocupă de concepţiile filosofice ale poetului nostru, iar în
cel din urmă examinează atitudinea lui E. faţă de împrejurările
politice şi sociale.
Vorbind despre lirica eminesciană, Lang constată, cu
drept cuvânt, o spiritualizare a naturii din partea poetului
nostru. în poezia naturii E. ajunge la o unitate desăvârşită
între simbolul obiectiv şi dispoziţia subiectivă a pro-;
priului suflet. Cu toate că în creaţia poetică a lui E. aflăm
ceva specific, numai al lui, totuşi este firesc să aibă şi unele
note comune cu alţi poeţi, iar în ceea ce priveşte tezaurul
de gândiri sclipitoare cu care-şi împodobeşte poeziile sale,